Pe 11 aprilie, înainte de Duminica Floriilor 2025, este menționat cu cruce roșie în calendarul ortodox Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Sfântul Calinic a fost călugăr, teolog și stareț al mănăstirii Cernica, dar și un neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. A realizat fapte deosebite pentru istoria mântuirii și, în acest an, este pomenit în slujbele religioase înainte de intrarea în Săptămâna Mare a Învierii Domnului.

Sfântul Calinic de la Cernica a fost unul dintre marii părinți duhovnicești ai veacului al XIX-lea. Printre înfăptuirile sale de seamă se află și mănăstirea Frasinei (județul Vâlcea), locul în care nu aveau acces, pe vremuri, femeile. Potrivit tradiției, Sfântul Calinic a pus pe drumul spre Frasinei o bornă: "Pana aici au voie femeile, de aici este partea monahilor".

S-a născut pe 7 octombrie 1787 în București și a fost botezat cu numele de Constantin, de către Luxandra Văcărescu, soția banului Barbu Văcărescu. Înainte de a împlini 20 de ani, tânărul Constantin Antonescu, pe numele său complet, și-a urmat chemarea lăuntrică și a intrat frate la Mănăstirea Cernica. Aici, pe 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin a fost tuns călugăr (prin ritualul slujbei de tundere) sub numele de Calinic. La scurt timp, după aproximativ o lună, a fost hirotonit ierodiacon la Biserica Sfântul Nicolae de la Cernica.

În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ucisese mulţi preoţi, Calinic a fost hirotonit preot, împotriva voinţei sale, şi a devenit duhovnicul şi marele ecleziarh al Mânăstirii Cernica (cleric care are în grijă rânduiala serviciului religios într-o biserică) . A servit ca duhovnic nu numai călugărilor, dar şi a celor din afara mânăstirii, chiar şi mitropolitului de la acea dată, Nectarie. 

În 1850, într-un moment în care toate cele patru scaune mitropolitane din Muntenia erau vacante, domnitorul Barbu Ştirbei, care avea o mare admiraţie pentru stareţul mânăstirii întemeiate de strămoşul său, vornicul Cernica Ştirbei, l-a convins pe Calinic să accepte scaunul epicopiei Râmnicului, acesta din urmă fiind ales în înalta funcţie bisericească pe 15 septembrie şi hirotonit arhireu pe 26 octombrie 1850, la vârsta de 63 de ani, potrivit arhiepiscopiaramnicului.

În 1863, episcopul Calinic a construit la Frăsinei o biserică nouă, o cloponiţă şi noi chilii. La acest schit, Calinic a introdus rânduiala atonită şi "blestemul" asupra hotarelor mânăstireşti, prin care se interzicea intrarea oricărei părţi femeieşti (femei, păsări sau animale domestice).

Pe 24 mai 1867, fără să aibă aprobarea oficială a guvernului, Calinic s-a retras la Mânăstirea Cernica. A murit pe 11 aprilie 1868. 

"Sfântul Calinic a fost un ierarh vrednic, care a realizat fapte deosebite pentru istoria mântuirii și un călugăr care a schimbat complet fața mănăstirii Cernica. Pe 11 aprilie, în calendarul ortodox este o sărbătoare pe care toți românii ar trebui să o cinstească. Este un praznic care ne ajută să ne conectăm cu intensitatea specială a perioadei și care ne apropie, în urma acestei călătorii spirituale, de marele praznic al Învierii Domnului.

Să nu uităm că astăzi, 11 aprilie, îi serbăm și pe cei care poartă numele Calinic. În apropierea de București există mănăstirea Cernica unde este Ocrotitor Sfântul Ierarh Calinic. Aici, credincioșii sunt îndemnați să meargă pentru rugăciune și binecuvântare în orice zi a anului. Este o mănăstire cu o viață monahală desăvârșită, un loc unde se organizează pelerinaje și liturghie arhierească la care participă un sobor impresionant de preoți.”, a declarat pentru Digi24 Părintele Gabriel Cazacu, preot la mănăstirea Cașin din București.