Raporturile dezastruoase dintre preşedintele SUA, Donald Trump, şi serviciile de informaţii americane, puse la respect de Casa Albă, afectează întreaga comunitate de spionaj mondială, iar în timp ce occidentalii îşi manifestă îngrijorarea, adversarii lor îşi freacă mâinile de bucurie, notează miercuri France Presse într-o amplă analiză.
În două luni şi jumătate, preşedintele SUA a concediat cadre respectate din instituţii importante, plasând fideli ai săi, uneori fără competenţe reale, în posturi-cheie.
Şeful NSA (interceptări şi spionaj cibernetic) şi adjunctul său au fost concediaţi. Noua directoare a Serviciilor Naţionale de Informaţii (DNI), Tulsi Gabbard, este deschis pro-rusă. Şeful Biroului Federal de Investigaţii (FBI), Kash Patel, este simpatizant al mişcării conspiraţioniste de extremă dreapta QAnon.
Donald Trump nu şi-a ascuns niciodată în primul său mandat dispreţul faţă de serviciile de informaţii. Dar atacurile sale recente împotriva oricui nu adoptă mantra prezidenţială dau fiori, apreciază experţii în domeniu.
„Politizarea serviciilor de informaţii este foarte problematică. Acestea vor raporta doar ceea ce liderii lor politici vor să audă”, îşi exprimă temerea dr. Christopher Nehring de la Institutul de informaţii cibernetice din Frankfurt (Germania).
„Armate de profesionişti îşi fac munca, dar într-un mediu deranjant şi îngrijorător”, denunţă Michael Shurkin, fost agent CIA devenit cercetător la Institutul britanic RUSI. „La vârf, există cel puţin o incompetenţă gravă”, afirmă el.
Drept dovadă, scandalul surprinzător în care a fost implicat secretarul apărării, Pete Hegseth, care, prin intermediul sistemului de mesagerie Signal, a inclus din greşeală un jurnalist într-o buclă în care se făceau schimburi de informaţii despre lovituri iminente împotriva rebelilor houthi din Yemen.
A vedea cea mai mare putere mondială în domeniu scufundându-se în mediocritate bulversează lumea foarte închisă a spionajului, continuă AFP. „Toată lumea este îngrijorată. Dar ar fi trebuit să se aştepte la aşa ceva, cu siguranţă nu este o surpriză”, spune Christopher Nehring.
În orice caz, o astfel de criză reprezintă o oportunitate formidabilă pentru adversarii Occidentului, notează AFP, citată de Agerpres.
„Dispozitivele personale ale responsabililor de rang înalt din domeniul securităţii naţionale au devenit aproape sigur ţinta cu cea mai mare prioritate în lume”, îşi exprimă temerea Emerson T. Brooking, cercetător la Atlantic Council, referindu-se la scandalul Signal.
Evident tăcut, personalul agenţiilor americane este descris în unanimitate ca fiind copleşit, mai ales că CIA a făcut obiectul unui plan de plecări voluntare.
„O mulţime de foşti responsabili ai serviciilor de informaţii furioşi şi în şomaj este exact ceea ce speră ruşii, chinezii şi alţii”, opinează Mat Burrows, analist la think tank-ul Stimson, după o carieră de trei decenii în serviciile secrete. „Ei trebuie să-şi frece mâinile de bucurie. Nu ar putea cere nimic mai bun decât ceea ce le oferă Trump pe o tavă de argint!”, a adăugat el.
În acelaşi timp, această fragilitate bruscă ridică semne de întrebare în rândul aliaţilor SUA. Responsabili ai serviciilor de informaţii europene afirmă că toate contactele la nivel de şefi „continuă cu o intensitate neschimbată” şi că Washingtonul îşi înmulţeşte mesajele de „reasigurare”.
Dar potrivit unor surse apropiate comunităţii europene de informaţii, discuţiile între şefii spionajului de pe Bătrânul Continent s-au înmulţit în ultimele săptămâni pentru a aborda probleme din actualitate.
Va încălca Washington „regula terţilor”, care interzice unei puteri să dezvăluie unei ţări ceea ce i-a încredinţat alta? La ce nivel de responsabilitate ar trebui comunicat cu americanii? Cum rămâne cu viitorul celor mai sensibile dosare - Ucraina, Iran, China?
„Încercaţi să păstraţi cât mai mult posibil propriile elemente de informaţii electromagnetice. Şi speraţi într-un parteneriat european fiabil”, le transmite omologilor săi de pe continent şeful unui serviciu de informaţii dintr-o mică ţară europeană. „Bazaţi-vă pe voi înşivă!”, adaugă el.
Dar această regulă de aur este şi mai complicată pentru naţiunile istoric strâns legate de Statele Unite, inclusiv cele patru membre ale "Five Eyes" (Canada, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă).
Această alianţă, axată iniţial pe informaţii electromagnetice, a crescut prin investiţii în capacităţi comune, schimburi temporare de personal şi un nivel de cooperare care este aproape imposibil de suspendat sau de destrămat rapid.
Five Eyes „este un flux de informaţii remarcabil de liber, la un nivel care nu poate funcţiona decât printr-o mare încredere”, subliniază Michael Shurkin. „Dacă aş fi în locul canadienilor sau al MI6 (britanic), m-aş întreba: Care este agenda lor? Pot avea încredere în ei?”, spune el.
O întrebare de acum generalizată. Potrivit media americane, Israelul este furios că scandalul Signal a dezvăluit o informaţie provenită de la o sursă israeliană cu baza în Yemen.
În ce priveşte Ucraina, ea ar trebui să fie precaută, subliniază Michael Shurkin. „Poate că ucrainenii vor avea motive să fie mai precauţi în a împărtăşi orice tip de planificare cu americanii”, adaugă expertul citat.