Autismul este un termen folosit pentru a descrie o serie de tulburări complexe, care se caracterizează prin dificultăți în interacțiunea și comunicarea socială. Primele indicii, în ceea ce privește boala, încep din copilărie, însă există și persoane diagnosticate cu o formă de autism (tulburări din spectrul autismul, TSA) la vârsta adultă. Medicul primar psihiatru Alexandra Dolfi a declarat pentru Digi24 care sunt semnele comune ale autismului și ce formă de tratament ameliorează simptomele afecțiunii.

Autismul este o tulburare socială, comunicațională și comportamentală. Este o afecțiune care nu poate fi determinată printr-un test sau analiză medicală și care nu se tratează cu o medicamentație specifică. Persoanele diagnosticate cu autism trăiesc cu această tulburare toată viața și, în funcție de forma ei, pot face progrese vizibile, cu ajutorul terapiilor specifice.

„Vorbim de două forme mari de autism, cel clasic, care se prezintă, în general, cu dizabilitate intelectuală și este diagnosticat, în principal, din copilărie.

Și există sindromul Asperger, care face parte din tulburarea de spectru autist. Conform ultimului manual de diagnostic (ediția a cincea) nu mai este clasificat ca sindrom Asperger, ci ca autism fără dizabilitate intelectuală.

Acestă formă de autism este mult mai greu de diagnosticat, deoarece persoanele în cauză au o inteligență normală sau peste medie și pot fi perfect funcționali. Astfel, ajung adulți și trăiesc cu acest sindrom toată viața, fără să știe, ori sunt diagnosticați ulterior, la vârsta adultă, dacă ajung într-un cabinet specializat”, a declarat pentru Digi24 medic primar psihiatru Alexandra Dolfi.

„Autismul, în orice formă a lui, apare din copilărie. Trebuie să existe, neapărat, un istoric de simptome specifice acestei tulburări, ca noi, medicii, să putem pune un diagnostic adultului.

Nu există o vârstă clară pentru a diagnostica autismul, însă părinții trebuie să fie atenți chiar din primele luni de viață și să acționeze imediat ce observă semne. Orice semn care poate da de înțeles că nu există o dezvoltare normală ar trebui să ne aducă la medic.

Primele semne care pot ajuta la diagnosticarea autismului, chiar din primele luni de viață sunt:

În autismul cu dizabilitate intelectuală, de multe ori există întârzieri în dezvoltarea motorie, semne precum: nu își ține capul la timp (în limitele normale de timp), nu merge de-a bușilea la timp sau chiar nu merge în picioare la timpul recomandat (parametrii normali de dezvoltare)”, a transmis medicul specialist.

„La adultul cu autism pot să apară niște semne, care sunt și menționate în criteriile de diagnostic, cum ar fi: un deficit de comunicare verbală și non verbală (mimică și gesturi), care fac dificilă integrarea socială.

În general, majoritatea adulților care vin într-un cabinet medical să investigheze o posibilă cauză, spun că au fost percepuți de alte persoane ca fiind ciudați, cu dificultăți de adaptare, chiar dacă sunt persoane inteligente și cu un limbaj dezvoltat normal sau chiar ridicat,

O persoană adultă care suferă de autism se poate confrunta cu dificultatea de a înțelege regulile de socializare sau chiar de a purta/înțelege discuțiile mici, simple, ori dificultatea de a înțelege emoțiile”, precizează sursa Digi24.

Alte semne ale autismului

„Nu au fost, momentan, depistați factori de risc cu studii clare de care ar trebui să ne ferim. Este vorba de multe anomalii cromozomiale și, din acest motiv, nu există teste specifice care se pot face înainte de o sarcină sau chiar în timpul acesteia. Nu putem spune că există un test pe piață care poate să determine un risc genetic în ceea ce privește autismul.

Cel mai frecvente sindrom genetic cu dizabilitate și tulburare intelectuală, care poate să apară la copii este sindromul Down. Pentru acest timp de sindrom, dar și pentru multe altele există testare care se poate face chiar și în timpul sarcinii.

Există câteva suspiciuni cunoscute, factori de risc pentru multe alte boli în timpul sarcinii/ulterior și în cazul nou-născutului. Printre cele mai comune riscuri pot fi: vârsta înaintată a mamei, o alimentație nepotrivită înainte și în timpul sarcinii, consumul anumitor medicamente cu efect teratogen asupra nou-născutului (care conțin substanțe ce pot cauza defecte congenitale sau probleme de dezvoltare intrauterină)”, mai preciezează medicul.

“Psihoterapia este cea mai importantă în tulburările de spectru autism. Este ideal să fie începută cât mai devreme, pentru a ajuta din timp persoana aflată în această situație.

Nu există niciun tratament medicamentos pentru această afecțiune, ci se tratează doar patologiile asociate, care pot interveni peste autism precum: anxietate, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă etc.

(Depresia și anxietatea sunt cele mai frecvente afecțiuni care apar în rândul persoanelor diagnosticate cu autism, deoarece există deja dificultăți de integrare socială. Însă, nu sunt factori care influențează ori agravează afecțiunea).

Autismul, în sine, nu are un tratamen curativ (care are drept obiectiv tratarea bolii). Persoana diagnosticată nu se va vindeca niciodată, ci va trăi cu această afecțiune permanent. Însă, terapia poate ameliora simptomele și poate ajuta o persoană cu autism să socializeze mai ușor, să se adapteze și să funcționeze cât mai normal”, conchide medicul psihiatru Alexandra Dolfi.

Autismul, fiind o patologie de neurodivergență, se asociază frecvent și cu tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Această tulburare (ADHD)  ar putea fi un semn că poate să existe, însă asociată/suprapusă autismului. Simptomele ADHD nu sunt semne diagnostice de autism.