De când militanții Hamas au pornit asaltul cu rachete asupra Israelului, în dimineața zilei de 7 octombrie 2023, armata coordonată de la Tel Aviv a fost în alertă. Israelul a pus serios la treabă sistemul Iron Dome pentru a doborî rachetele și proiectilele trase din Fâșia Gaza și a bombardat constant, pe cale aeriană, mai multe ținte ale militanților Hamas. Mai mult, a mobilizat deja peste 300.000 de rezerviști la granița cu teritoriul palestinian, ceea ce ar putea fi un semnal că pregătește o invazie terestră. O decizie în acest sens nu a fost luată, dar analiștii susțin că operațiunea nu ar fi atât de ușoară pe cât ar părea la prima vedere. Există mai multe riscuri și implicații pe care armata israeliană le-a luat, cel mai probabil, în calcul. 

La prima vedere, un eventual conflict armat direct între militanții Hamas și armata israeliană pare unul disproporționat. Armata Israelului e bine dotată și instruită și, evident, e mai numeroasă. Dispune de tehnologie modernă și sisteme care pot neutraliza apărarea adversă.

Numai că aceste calcule ar putea fi date peste cap de realitatea din teren, susțin analiștii.

Militanții Hamas cunosc mult mai bine geografia urbană din Fâșia Gaza, s-au adaptat mediului de acolo și, totodată, și-au adaptat tehnicile de luptă pentru asemenea condiții. Au construit tuneluri sofisticate de unde pot coordona acțiuni de amploare și pot mobiliza luptători bine antrenați.

O eventuală invazie terestră se va dovedi extrem de complicată și din cauza riscului major de a lovi zone populate de civili. În Fâșia Gaza trăiesc aproximativ 2 milioane de persoane, un teritoriu care e unul dintre cele mai dens populate din întreaga lume.

Israel și-a retras trupele din Fâșia Gaza după războiul din 2014.

Luptele dintre dintre armata israeliană și Hamas au urmat, de-a lungul timpului, un model oarecum similar, scrie The Guardian.

Mai toate incursiunile terestre au fost precedate de un baraj puternic de artilerie care apăra zonele ce vor fi folosite ulterior de israelieni pentru a pătrunde dincolo de graniță.

De asemenea, Israelul și-a folosit intensiv forța aeriană și bombardamentele de artilerie în prima fază, pentru a lovi infrastructura militară a Hamas, inclusiv clădirile guvernamentale, secțiile de poliție, instalațiile de coastă, facilitățile de antrenament militar și locuințele unor înalți oficiali.

Dar, în timp ce Israelul are un avantaj uriaș în ceea ce privește dimensiunea armatei sale, tehnologia, sistemele de armament și logistica, Hamas s-a adaptat considerabil de-a lungul anilor pentru a profita de mediul urban dens din Gaza.

Geografia teritoriului palestinian cuprins între estul Mediteranei, Egipt și Israel limitează opțiunile Israelului. 

Există, spre exemplu, zonele rurale cu terenuri agricole lângă punctul de trecere Erez, în nordul extrem al Fâșiei Gaza, în jurul Bureij, la sud de orașul Gaza, unde se află o linie de creastă care domină centrul Fâșiei Gaza, și la est de Khan Yunis, în sud.

Acolo, tancurile și blindatele se pot deplasa mai ușor și pot ocupa poziții de tragere.

Militanții Hamas cunosc aceste rute și, dacă armata israeliană va apela la ele în cazul unei invazii terestre, atunci e posibil ca ofensiva să nu decurgă așa de ușor.

Dacă punctele de apărare ale palestinienilor vor fi sparte, atunci situația se complică pentru Israel în zonele urbane. Blocurile rezidențiale înalte din locuri precum Jabaliya și Beit Lahia domină intrările nordice spre orașul Gaza, în timp ce drumul principal nord-sud este mărginit de zone industriale pe care Hamas le-a folosit în trecut în scopuri defensive.

Terenul din centrul Fâșiei Gaza și la est de Khan Yunis este mai deschis, dar satele și clădirile mai înalte de-a lungul drumurilor de acces oferă puncte de acoperire pentru Hamas.

Forțele israeliene s-au confruntat, în trecut, cu o defensivă extrem de bine pregătită, atunci când au încercat să avanseze în marile centre urbane. Hamas și alte facțiuni dispun de mine antitanc și de rachete ghidate antitanc pe care le-au folosit în mod eficient, împreună cu tiruri de mortiere.

Spre exemplu, în timpul războiului din 2014, Israelul a pierdut 13 soldați într-o ambuscadă care a implicat o mină antitanc și focuri de mitralieră trase de militanții palestinieni. 

În timp ce armata israeliană are experiență de luptă cu blindate în orașele palestiniene, nu în ultimul rând în Cisiordania în timpul celei de-a doua Intifade, se crede că Hamas deține acum un stoc mare de rachete antitanc Kornet.

Acestea au fost folosite în mod eficient, inclusiv de Hezbollah în Liban, împotriva tancurilor livrate de israelieni.

De asemenea, gruparea a dezvoltat drone echipate cu muniție, de tipul celor utilizate pe scară largă în Ucraina, care pot lansa bombe asupra vehiculelor și trupelor, ceea ce reprezintă o nouă amenințare.

Hamas s-a antrenat ani de zile pentru a lupta cu armata israeliană și cunoaște bine tehnicile acesteia. Liderii militanților sunt experimentați, cunosc îndeaproape modul de luptă israelian și mulți dintre ei vorbesc limba ebraică.

O problemă majoră pentru Israel în orice ofensivă terestră este că va trebui să se confrunte cu pozițiile de apărare ale Hamas - tuneluri construite de-a lungul anilor și, în unele cazuri, echipate cu sisteme de comunicare.

În timp ce rețelele de tuneluri ale Hamas erau cândva rudimentare, inginerii săi au acum o experiență considerabilă în construirea de spații subterane consolidate și bine ascunse, pe care să le folosească drept centre de comandă.

Și, în timp ce Israelul avea cândva un avantaj clar asupra Gaza în materie de supraveghere, dronele civile ieftine și ușor de procurat achiziționate de Hamas au echilibrat situația, permițându-le să observe liniile de apropiere israeliene.

E drept că Israelul are capacitatea militară și voința necesară după atacul de sâmbătă să-și nimicească adversarul, după cum susțin experții, dar costurile vor fi mari pentru armata israeliană, dar și pentru civilii palestinieni.

Mai ales că la mijloc e și situația ostaticilor israelieni aflați acum în mâinile Hamas. Gruparea, considerată teroristă de statele occidentale și de aliații Israelului, a lansat și un ultimatum.

„Vom ucide câte o persoană pentru fiecare atac lansat fără avertisment asupra unei clădiri civile”, spunea Hamas.

O reocupare completă a Fâșiei Gaza ar reprezenta o mare provocare și probabil ar depăși capacitatea Israelului de a o administra pe termen lung.

Dacă Israelul va lansa invazia terestră, e posibil ca primul obiectiv să fie anihilarea completă a grupării Hamas. Greu de spus la acest moment dacă va fi și singurul. 

Fâșia Gaza este cel mai mic dintre teritoriile palestiniene (care includ, de asemenea, Cisiordania și Ierusalimul de Est ocupate de Israel) și cel mai asediat.

De mai bine de un deceniu, Fâșia Gaza a fost descrisă de grupurile pentru drepturile omului și de experții ONU ca fiind cea mai mare închisoare în aer liber din lume.

Deși nu este ocupată în mod oficial, ca și Cisiordania (Israelul și-a retras soldații și coloniile din Gaza în 2005), granițele sale sunt strict controlate de Israel și Egipt, ceea ce restricționează circulația celor peste 2 milioane de locuitori palestinieni.

Majoritatea persoanelor care trăiesc acolo sunt descendenți ai refugiaților palestinieni care au fost expulzați în mod violent din casele și satele lor natale din ceea ce este astăzi Israelul modern, în timpul războiului care a dus la crearea statului în 1948, scrie revista Time.