Oceanul Atlantic fierbe. Apele din largul Floridei s-au încălzit atât de mult încât au albit a treia cea mai mare barieră de recif din lume. Potrivit publicației Science, în largul coastelor Irlandei căldura extremă a dus la moartea în masă a păsărilor marine. De ani de zile, nordul Oceanului Atlantic se încălzea mai lent decât alte părți ale lumii. Dar acum acest fenomen a accelerat.
Luna trecută, temperatura apei de la suprafața Atlanticului urcase la o valoare record de 25 de grade Celsius - cu aproape un grad mai mult decât maximul anterior stabilit în 2020. Iar temperaturile încă nu au atins apogeul. „Anul acesta a fost o nebunie”, spune Tianle Yuan, fizician specializat în atmosfera Pământului la Goddard Space Flight Center de la NASA.
Principalul motor al acestei tendințe, ce iese în evidență, este reprezentat de emisiile de gaze cu efect de seră. Acestea rețin căldura pe care oceanele o absorb în mod constant. O altă influență a fost vremea recentă, în special sistemele cu presiune ridicată ce stagnează și împiedică formarea norilor. Astfel, oceanele se încing la soare.
Dar cercetătorii descoperă acum un alt factor, care ar putea fi încadrat în categoria consecințelor neintenționate: dispariția norilor cunoscuți ca urme ale navelor. Reglementările impuse în 2020 de Organizația Maritimă Internațională a Națiunilor Unite (OMI) au redus cu peste 80% poluarea cu sulf a navelor și au îmbunătățit calitatea aerului la nivel mondial. Restricția a diminuat, însă, efectul particulelor de sulfat în însămânțarea și strălucirea norilor distinctivi, aflați la joasă altitudine, ce reflectă lumina Soarelui. Acești nori se formează în urma navelor și ajută la răcirea Planetei. Reglementarea OMI din 2020 „este un mare experiment cu natura”, spune Duncan Watson-Parris, fizician specializat în atmosferă de la Scripps Institution of Oceanography. „Schimbăm norii”, a mai spus acesta.
Prin reducerea drastică a numărului de urme lăsate de nave, Planeta s-a încălzit mai repede, au constatat câteva studii recente. Această tendință este amplificată în Atlantic, unde traficul maritim este deosebit de intens. Pe coridoarele de navigație, lumina neobstrucționată reprezintă o creștere de 50% a efectului de încălzire provocat de emisiile de carbon din activitatea umană. Este ca și cum lumea ar pierde brusc efectul de răcire produs de o erupție vulcanică destul de mare în fiecare an, spune Michael Diamond, cercetător în domeniul atmosferei la Florida State University.
Experimentul natural creat de regulile OMI oferă o ocazie rară pentru oamenii de știință din domeniul climei să studieze un sistem de geoinginerie în acțiune - deși este unul care funcționează contra intereselor umane. Într-adevăr, o astfel de strategie de încetinire a încălzirii globale, numită „înălbirea norilor deasupra mării”, ar consta în injectarea cu particule de sare, de către nave, în aer, pentru a face norii mai reflectorizanți. În opinia lui Diamond, diminuarea dramatică a urmelor de la nave este o dovadă clară că omenirea ar putea răci semnificativ planeta prin albirea norilor. „Sugerează destul de puternic că, dacă ai vrea să o faci intenționat, ai putea”, spune el.
Influența poluării asupra norilor rămâne una dintre cele mai mari surse de incertitudine în ceea ce privește viteza cu care se va încălzi lumea, spune Franziska Glassmeier, cercetătoare a atmosferei la Universitatea de Tehnologie din Delft. Progresul în înțelegerea acestor interacțiuni complexe a fost lent. „Norii sunt atât de variabili”, spune Glassmeier.
O parte din știința de bază este destul de bine înțeleasă. Particulele de sulfat sau de sare generează nori prin crearea de nuclee pentru ca vaporii să se condenseze în picături. De asemenea, „semințele” luminează norii existenți prin crearea de picături mai mici și mai numeroase. Schimbările nu se opresc aici, spune Robert Wood, cercetător al atmosferei la Universitatea din Washington. El remarcă faptul că picăturile mai mici au mai puține șanse de a fuziona cu altele, ceea ce ar putea anula precipitațiile. Acest lucru ar crește dimensiunea norilor și ar contribui la efectul lor de reflexie. Dar modelele științifice sugerează, de asemenea, că norii mai mari au mai multe șanse de a se amesteca cu aerul uscat, ceea ce ar reduce capacitatea lor de reflexie.
Chiar și înainte de reglementările OMI, urmele navelor au fost un instrument de testare a acestor idei de către cercetători. Având în vedere aspectul lor izbitor, acești nori liniari erau un candidat firesc pentru tehnologia de recunoaștere a imaginilor cu ajutorul inteligenței artificiale, spune Yuan. Folosind astfel de tehnici și imagini calibrate timp de două decenii de la sateliții deficitari Terra și Aqua ai NASA, Yuan și coautorii au descoperit de 10 ori mai multe urme de nave decât cele identificate anterior cu ajutorul tehnicilor manuale. În studiul lor, publicat anul trecut în Science Advances, ei au descoperit, de asemenea, că aceste urme au scăzut cu peste 50% în principalele coridoare de transport maritim după reglementările OMI.
Într-o lucrare mai recentă, ei au dus această analiză cu un pas mai departe, calculând gradul de răcire asociat cu efectul de strălucire a urmelor și modul în care poluarea a prelungit durata de viață a norilor. Reglementările OMI au încălzit planeta cu 0,1 wați pe metru pătrat - dublu față de încălzirea cauzată de modificările aduse norilor de către avioane, concluzionează ei într-o lucrare aflată în curs de revizuire. Impactul este amplificat în regiunile cu transport maritim intens, cum ar fi nordul Atlanticului, unde dispariția norilor reprezintă un „șoc pentru sistem”, spune Yuan. Creșterea iluminării de la Soare, care a fost mai intensă din cauza lipsei de praf saharian reflectorizant deasupra oceanului în acest an, „poate explica cea mai mare parte a încălzirii observate” în Atlantic, în această vară, spune el.
În loc să se concentreze pe urmele vizibile, Watson-Parris și colegii săi au început cu datele de localizare a navelor, combinând aceste coordonate cu înregistrările meteorologice pentru a proiecta unde a ajuns poluarea navelor. Ei au comparat norii din aceste locații cu norii din apropiere, lipsiți de poluarea navelor. În revista Nature de anul trecut, ei au scris că aceste urme „invizibile” ale navelor nu numai că au sporit norii marini de joasă altitudine, ca de obicei, dar au și crescut în mod semnificativ volumul norilor cumulus aflați mai sus în atmosferă, despre care se credea anterior că sunt imuni la poluarea produsă de nave. Aceștia au concluzionat că poluarea aerului ar putea provoca răcirea climei de către nori la o intensitate de aproximativ două ori mai mare decât cea preconizată anterior.
Cu toate acestea, când echipa a analizat apoi efectul normelor OMI asupra acestor urme invizibile, a avut un șoc: scăderea poluării nu a făcut ca norii cumulus să fie mai puțin voluminoși, au raportat ei într-un nou articol din „Atmospheric Chemistry and Physics (ACP)”. Acest lucru sugerează că acești nori au un punct de saturație, după care poluarea adăugată nu contribuie prea mult la creșterea adâncimii lor, spune Watson-Parris. „Am eliminat 80% dintre aerosoli, dar asta tot nu ne duce aproape de situația preindustrială”.
O a treia modalitate de a explora impactul poluării cauzate de nave asupra norilor nu este de a o studia în ansamblu, ci mai degrabă de a face un zoom pe porțiuni de ocean unde vânturile bat în paralel cu rutele de navigație, menținând poluarea constrânsă. O astfel de porțiune există în sud-estul Atlanticului, în largul coastelor Angolei. Observând această regiune cu ajutorul satelitului Terra, Diamond a constatat că, în condițiile unei poluări mai reduse, dimensiunea picăturilor din nori a crescut până la de departe cea mai mare dimensiune din ultimele două decenii. Extrapolând de aici, Diamond estimează, într-o lucrare publicată în ACP, că normele OMI au provocat încălzire globală la niveluri asemănătoare celor observate de Yuan.
În cursul acestui an, Diamond, Yuan și alții vor începe să își compare tehnicile de studiere a interacțiunii dintre poluare și nori, sub auspiciile micului program de cercetare în domeniul geoingineriei al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice din SUA. După încă câțiva ani, spune Wood, „vom avea cu adevărat ceva de zis despre aceste ajustări ale norilor”.