Pe scurt: Olanda zice încă o dată “Nu” aderării României și Bulgariei la Schengen, pe motive de crimă organizată și corupție.

Feciorelnică frică de deochi, de zacuscă și de liuteniță. Mai că ai crede că Gullit venea dintr-un paradis al bunăstării și democrației. Câteva declarații mai jos:

“Nu ar trebui să fim într-o uniune politică cu România, cu o ușă deschisă pentru toți cetățenii ei. Trebuie să luăm înapoi puterea de a opri criminalii să intre în țara noastră prin preluarea sub control a frontierelor.”

“(…) avem acum un val epidemic de criminalitate românească, val care nu poate decât să se înrăutățească.”

“Nu ar trebui să primim grupări străine de criminalitate și ar trebui să îi deportăm pe aceia care comit infracțiuni.”

“Orice persoană normală și rezonabilă ar fi perfect îndreptățită să fie îngrijorată dacă un grup de români s-ar muta la ușa alăturată.”

Nu, nu aparțin dlui Mark Rutte. Ele sunt opera dlui Nigel Farage, gargaragiu-amiral al Brexit, agitator al sperietorii de ciori “Romanians are coming”

Orice asemănare de retorică este pur întâmplătoare și rod al unei insuficiente tradiții democratice în patria noastră. Dl Mark Rutte este interesat de România și problemele ei undeva către zero.

Asemănarea cu dl Farage este că, la distanță de câțiva ani, ambii mestecă pietrișul anticorupției pentru publicuri interne și interese electorale.

Realitatea este că, mai devreme sau mai târziu, România va fi în Schengen. Și nu pentru a concura corupția sau crima organizată olandeze. Ar fi greu.

Ci pentru că românii nu sunt cu nimic mai prejos decât orice european cu sau fără mămăligă în saboți.