Sărbătoarea Paștilor nu are o dată fixă în calendarul creștin ortodox, însă este obligatoriu să cadă într-o duminică, după echinocțiul de primăvară și după Lună plină.

Solstițiile și echinocțiile. La români, solstițiile și echinocțiile au creat mituri, formând centrul sărbătorilor populare, în jurul căruia se reînnoiesc obiceiuri și ritualuri.

Toaca din cer. Se spune că de Paști este singurul moment din an când se aude toaca din cer. Toaca este o rugă a mâinilor și a inimii, sunetul ei împacă omul cu sine și cu lumea.

În precreștinism, prin sunetul ei se invoca o străveche divinitate fitoformă. Acum, glasul de toacă este cel al înnoirii, al reînvierii și al nemuririi.

Toaca îndepărtează răul, alungă ispitele, purifică locul, face legătura între cer și pământ, între precreștinism și creștinism, între viață și moarte.

S-a coborât Isus Hristos la talpa iadului și a zis: "Luați o scândură și bateți cu un ciocan, ca să audă toți din iad care au crezut în Dumnezeu și să iasă la Înviere".