Sărbătoarea de Paște este una dintre cele mai importante praznice din calendarul bisericesc. Este celebrată pentru a marca Învierea lui Iisus Hristos din morți, după răstignirea Sa pe cruce, și simbolizează victoria vieții asupra morții, a binelui asupra răului și speranța mântuirii. Care sunt cele mai importante tradiții și obiceiuri în ziua de Paște.
Sărbătoarea de Paște este considerată dovada divinității lui Hristos și a făgăduinței vieții veșnice pentru cei care cred în El. Originea cuvântului „paște” este evreiască și însemna “trecere”, respectiv “trecerea evreilor peste Marea Roșie, către tărâmul făgăduinței”, dar și trecerea către un nou început, noua viață pe care creștinii au câștigat-o prin crucificarea și Învierea lui Iisus.
Săptămâna Patimilor Domnului se mai numește și Săptămâna Mare. Este perioada de timp care amintește de patimile lui Hristos și îi pregătește pe oameni pentru una dintre cele mai importante sărbători din calendarul bisericesc, ziua Învierii.
Sfânta și Marea Luni - se face pomenirea de fericitul Iosif cel preafrumos și smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului;
Sfânta și Marea Marți - se face pomenirea Pildei celor zece fecioare din Sfânta Evanghelie;
Sfânta și Marea Miercuri - se face pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir pe Domnul;
Sfânta și Marea Joi - ziua este închinată celor patru evenimente importante din viața Mântuitorului: sfânta spălare a picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea mai presus de fire (arhierească) și vânzarea Domnului, începutul Patimilor.
Joia Mare este ziua în care Iisus, alături de ucenici, a luat masa pentru a sărbători Paștele evreiesc. Cu această ocazie, El le spală picioarele celor 12 discipoli și le spune că unul dintre ei L-a vândut.
La Cina cea de Taină, Iisus instituie Sfânta Taină a Împărtășaniei, de unde se și spune că pâinea (anafura) este parte din trupul Lui și vinul este sângele Lui. După Cina cea de Taină, Iisus merge în grădina Ghetsimani să se roage, iar de acolo este ridicat de farisei și dus, în final, în fața lui Pilat.Iisus Hristos a fost răstignit în Vinerea Mare, a fost pus în mormânt, iar în a treia zi, duminică, a înviat.
Sfânta și Marea Vineri - se face pomenire de „Sfintele mântuitoare și înfricoșătoarele Pătimiri ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”;
Sfânta și Marea Sâmbătă - se face pomenire de Îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos și pogorârea Sa la iad.
Lunea Mare - creștinii încep curățenia de paște. Se spală haine și se pregătesc gospodăriile pentru praznicul Învierii Domnului.
Marțea Mare - potrivit tradițiilor populare, ziua de marți este dedicată treburilor casnice. Ziua mai este cunoscută și sub denumirea de Marțea Seacă.
Miercurea mare - este ultima zi în care se mai spală haine și ziua în care se definitivează treburile în gospodărie.
În Joia Mare se vopsesc ouăle pentru ziua de Paște. Culoarea roșie este cel mai des folosită deoarece, conform scrierilor vechi, roșu reprezintă sângele Mântuitorului Hrisos care a răstignit pe cruce pentru mântuirea omenirii.
Potrivit tradițiilor populare, ouăle vopsite în Joia Mare se mănâncă în ziua de Paște, iar coaja acestora se îngroapă în pământul pășunilor pentru a apăra animalele curții de eventualele boli. Tot în Joia Patimilor încep pregătirile pentru masa de Paște. De acum se fac cele mai importante aluaturi pentru pască și cozonaci.Vinerea Mare este zi aliturgică. În această zi nu se săvârșește nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii.
Ceremonia principală a zilei este scoaterea Sfântului Epitaf din altar și așezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. În Vinerea Patimilor se cântă Prohodul și se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. Acest obicei reprezintă o procesiune de înmormântare.
După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din altar, acolo unde rămâne până la la sărbătoarea de Înălțare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt.
Credincioșii vin pe rând și săruta Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, apoi trec pe sub masă. Obiceiul semnificând unicitatea Jertfei Fiului lui Dumnezeu.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire pentru ziua de duminica Paștelui. Acum se termină preparatele culinare, iar oamenii se pregătesc pentru slujba mare de Înviere.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Paște la creștini este Lumina Sfântă. Credincioșii merg la biserică în noaptea de Înviere, de unde iau Lumină cu o lumânarea adusă de acasă. Lumina Sfântă este adusă de preot din Sfântul Altar și simbolizează Învierea Domnului și biruința luminii asupra întunericului.
În fiecare zonă a țării se pregătesc bucate speciale pentru masa de Paște. După ce au încheiat postul Mare, credincioșii pot consuma acum alimente dulci, carne și lactate. De pe masa de Paște nu lipsesc preparate precum pască, friptura de miel, drob sau cozonac.
Deși nu este o tradiție religioasă, iepurașul de Paște a devenit un simbol al sărbătorii. În dimineața zilei de Înviere, oamenii își oferă daruri simbolice.
Pe lângă cele mai frumoase tradiții și obiceiuri, în ziua de Paște există și mai multe superstiții pe care oamenii le-au păstrat și respectat de-a lungul anilor.
Se spune că este bine să păstrezi un ou vopsit de la Paște timp de 40 de zile, mai exact până la Înălțarea Domnului, iar dacă nu se strică, înseamnă că vei avea noroc tot anul. În caz contrar, te poate aștepta un an mai provocator pe alocuri.
Se spune că în ziua de Paște este bine să porți haine noi. Acestea au rol purificator și vei fi protejat tot anul.
În anumite zone ale țării, cojile ouălor de Paște nu se aruncă, ci se pun în pământ, pe terenuri, pentru ca acestea să fie roditoare.
Potrivit superstițiilor, bărbatul casei trebuie să treacă pragul casei în noaptea de Înviere, pentru a aduce noroc și belșug în interior.
Data Paștilor creștine depinde de două fenomene astronomice. Unul dintre ele este cu dată fixă și are legătură cu mișcarea Soarelui pe bolta cerească, respectiv echinocțiul de primăvară (care este întotdeauna pe 21 martie). Celălalt eveniment, cu dată schimbătoare, este legat de Mișcarea de Rotație a lunii în jurul Pământului, respectiv luna plină de după echinocțiul de primăvară, numită și luna plină pascală.
Pentru a se stabili data exactă a sărbătorii, se iau în calcul ciclurile solare și lunare, cu o bază de 19 ani. Această formulă de calcul este cunoscută sub denumirea de ciclu pascal. Aceste două evenimente importante fac ca data sărbătorii Pascale să varieze în fiecare an. În cazul în care luna plină a avut loc înainte de echinocțiul de primăvară, atunci ea nu este pascală, ci trebuie așteptată prima lună plină de după echinocțiu, care va apărea peste 29 de zile. Dacă această zi cade într-o zi de luni, atunci sărbătoarea de Paști poate fi serbată abia duminica următoare.
“Hristos a Înviat” împreună cu răspunsul “Adevărat a Înviat” este salutul tradițional pe care credincioșii îl folosesc de la Învierea Domnului și până în ziua de Înălțare. Timp de 40 de zile urarea reprezintă confirmarea celei mai mari sărbători religioase, a Învierii lui Hristos, și mărturisirea credinței prin faptul că noi, credincioșii, suntem fii ai Mântuitorului Iisus Hristos.