În săptămâna dedicată femeii, Digi24 şi emisiunea Bonton vă invită să descoperiţi lupta femeilor din România pentru drepturi egale. În episodul III, vedem ce schimbări a adus regimul comunist, când femeia trebuia să fie şi muncitoare şi mamă eroină.

„Am subliniat necesitatea ca, alături de bărbat, femeile să ocupe un loc mai important în diferite munci de conducere, de jos până sus”, spunea preşedintele Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a Femeilor din 1973.

În anul 1945, când au venit la putere, comuniştii au hotărât ca femeia să se transforme în „tovarăşă”.

„Ei erau cu hei-rupul, şi asta înţelegeau ei prin emanciparea femeii: dreptul să muncească ca şi un bărbat”, îşi aminteşte Aurora Dumitrescu, astăzi în vârstă de 82 de ani, fost deţinut politic.

Emanciparea a fost doar un slogan. Aurora Dumitrescu povesteşte cum a fost tratată atât în închisoare, cât şi în afara ei: „Eu, că am muncit muncitor necalificat, e nimica, dar gândiţi-vă, un exemplu: doamna Lugojan, soţia profesorului Lugojan, fiica lui Stelian Popescu, proprietarul (ziarului – n.red.) Universul, a spălat WC-uri la spital. Doamna avea studii în străinătate, soţul - mort la (închisoarea) Râmnicu Sărat, băiatul executat, şi ea spăla WC-uri de spital... Cum era? (...) Tot ce era de la ei în jos era "tu" şi "mă", ei n-aveau... nu cunoşteau pronumele de reverenţă.”

Un moment de cotitură pentru soarta femeilor a fost în 1966, odată cu Decretul 770: Partidul Comunist Român a interzis avortul. A vrut să controleze - şi a controlat - până şi viaţa intimă a românilor. Femeile care năşteau copii mulţi erau numite mame eroine şi primeau decoraţii şi bani.

Elena Lazăr, în vârstă de 75 de ani, este una dintre ele, după ce a dat naştere la opt copii: „Nu mă prea puteam bucura, că dacă aveam mulţi, ziceam: Doamne, m-am săturat, nu mai pot, nu mai pot!”