Începutul acestui nou an școlar ne găsește mai dezbinați ca niciodată în privința educației.

Lansarea nefericită spre consultare publică a unor proiecte de lege insuficient elaborate și într-o perioadă nepotrivită a revoltat comunitatea educațională și opinia publică din România. De asemenea, modul în care s-au produs consultările nu a demonstrat respect și încredere față de corpul profesoral și de specialiștii din țară și din Diaspora. Rareori am putut asista în societatea noastră la o mobilizare atât de consensuală și din perspective atât de diferite ca acum, împotriva acestor proiecte de legi. Este cu siguranță un semnal foarte puternic transmis de români că nu sunt dispuși să accepte amanetarea viitorului lor și mai ales al copiilor lor în cadrul unor legi prost întocmite și care, așa cum bine au semnalat atâția jurnaliști și experți, alimentează interesele ilegitime din jurul unor politicieni.

Dincolo de numeroasele probleme semnalate de numeroși experți, considerăm că aceste proiecte păcătuiesc tocmai prin ceea ce riscă să prelungească agonia educației românești, pentru că nu doresc sau nu știu să ofere soluții la problemele sale major: abandonul școlar, analfabetismul funcțional, emigrația școală, discrepanțele uriașe de acces la educație între diferitele categorii sociale sau regiuni ale țării, politizarea excesivă a sistemului educațional, accesul discreționar la resurse al unor grupuri politico-economice etc.

Peste toate acestea însă domnește lipsa de viziune privind rostul educației într-o societate viitoare. Pornind de la această constatare, ne-am angajat, în cadrul comunității de membri și simpatizanți REPER, într-un dialog cu societatea civilă, cu profesorii, studenții, elevii, părinții, un dialog deschis, liber și necondiționat de angajamente politice, într-o încercare onestă de a evalua starea școlii românești și de a afla de la cei angajați zi de zi în activitatea didactică și de cercetare cum ar trebui să ne construim un viitor laolaltă. Maratonul Educației, organizat în 23-24 august, a fost o ocazie de asculta sute de voci libere, care sunt preocupate de soarta școlii românești.

Ascultându-i pe participanți, împărtășim cu ei ferma convingere că România are o șansă în lumea de mâine dacă va ști să fie o societate a cunoașterii și o societate în care tot procesul educațional, de-a lungul întregii vieți, va integra o puternică dimensiune etică și de integritate personală și profesională. Lumea de mâine îi așteaptă pe copiii noștri cu provocări uriașe, la care noi nu am știut și nu știm cum să răspundem cum se cuvine. Dar avem responsabilitatea majoră măcar de a-i pregăti cum se cuvine pentru aceste provocări: să le inducem pasiunea pentru cunoaștere, disponibilitatea pentru dialog și cooperare, precum și respectul pentru valorile morale care ne țin împreună ca popor și națiune.

Nicio societate nu a mers vreodată înainte și nu a oferit membrilor săi prosperitate bazându-se pe ignoranță sau pe furt intelectual. Noi trebuie să fim cu toții conștienți că a face din protejarea acestora niște priorități în legi strâmbe nu este o opțiune, nici individuală, nici colectivă, ci o cale de a ne compromite viitorul. Vom crește echilibrat ca națiune și vom fi fericiți în România doar atunci când vom oferi o școală de calitate și accesibilă tuturor copiilor noștri, ori de unde ar veni ei și orice ar visa ei să devină.