Rapoartele recente indică faptul că forțele armate ruse scot din depozitele pe termen lung vechile obuziere remorcate M-30, le restaurează și le reintroduc în rândurile armatei, informează Defense Express .
Acest lucru sună ca o continuare logică a efortului de a compensa pierderile în artilerie, care s-au ridicat la 4.000 de tunuri de câmp în doar ultimele trei luni ale anului 2025. Cu toate acestea, raționamentul din spatele alegerii acestui element particular poate fi de fapt mult mai complicat.
Pentru început, să prezentăm inventarul actual. Evaluarea Military Balance 2024 realizată de IISS oferă următoarele cifre: la începutul anului trecut, armata rusă avea în depozit 2.000 de obuziere M-30 (aka M-1938), ceea ce îl face al doilea cel mai abundent tip de artilerie din rezerva de război rusă - după tunul D-30, care număra 2.400 de unități. În prezent, nu există informații pe care să ne bazăm în evaluarea numărului de M-30 pregătite pentru luptă, astfel încât amploarea acestei tendințe rămâne speculativă.
„Specificațiile fișei tehnice” a obuzierului M-30 nu sunt chiar atât de impresionante: echipajul necesar este de 8 persoane, rata de tragere este de 5-6 obuze pe minut, raza maximă de tragere este de 11,8 kilometri, înălțimea trunchiului este de 1.200 mm, iar viteza de remorcare permisă pe autostradă este de până la 50 km/h.
Citește și
Nici după trei ani, ucrainenii nu vor să spună dacă americanii au fost „furioși” sau „panicați” după scufundarea navei amiral MoskvaÎn comparație, obuzierul D-30 menționat anterior se mândrește cu caracteristici mai bune: echipaj de șase persoane, rata de tragere este de 7-8 obuze/min, distanța de tragere țintită/distanța maximă de tragere este de 15,3 km atunci când se utilizează un proiectil HE-FRAG sau 22 km cu unul asistat de rachetă. Prin urmare, se pare că o decizie mai logică ar fi aceea de a prioritiza mai întâi scoaterea din uz a D-30 în locul celor mai vechi și mai puțin capabile M-30.
Cu toate acestea, este posibil ca rușii să urmeze un calcul special în restaurarea acestor obuziere din epoca celui de-al Doilea Război Mondial.
Prin dezafectarea vechilor sisteme de artilerie, armata rusă poate obține un număr suficient de unități pentru a-și sprijini grupurile de asalt în timpul operațiunilor ofensive.
Rușii ar putea considera că distanța de tragere mai mică și probabil durabilitatea mai redusă a țevii în comparație cu D-30 sunt dezavantaje acceptabile atât timp cât pot obține efectul dorit – acela de a da impresia unui bombardament masiv. Încă o dată este preferat zgomotul în fața eficienței.
În plus, ei au dezvoltat o practică devenită oarecum universală de a-și îngropa toate sistemele de artilerie aproape în întregime în subteran pentru a crește capacitatea de supraviețuire atât a personalului, cât și a echipamentelor, semn că pericolul venit de sus din partea dronelor este semnificativ.