Furnizarea de arme și echipamente ar putea deveni serios complicată dacă unele țări precum România, Slovacia și Bulgaria nu s-ar mai alătura sprijinului european acordat Ucrainei. Odată cu sosirea lui Donald Trump la Casa Albă începând de luni, 20 ianuarie, acesta este al doilea subiect major de îngrijorare pentru diplomația ucraineană. În întreaga Europă Centrală și de Est, ascensiunea forțelor politice care se opun sprijinului continuu pentru Kiev pune o problemă tot mai mare pentru efortul de război al Ucrainei, care este total dependent de vecinii săi, în primul rând Polonia și România, pentru a-și completa proviziile militare și logistice, potrivit unui articol publicat de cotidianul francez Le Monde.

Cel mai recent semnal este posibila ascensiune a extremei drepte proruse la putere în Austria după lansarea negocierilor de coaliție cu conservatorii la Viena. Deși Austria nu a furnizat niciodată arme Kievului datorită neutralității sale, Partidul Libertății din Austria (FPÖ) se opune simplei treceri a armelor NATO pe teritoriul său, ceea ce ar putea prelungi timpul livrărilor din Italia, de exemplu.

Însă cea mai serioasă alertă pentru Kiev sunt alegerile prezidențiale din România, anulate în ultimul moment la începutul lunii decembrie, după suspiciuni de ingerință rusă.

După ce a ieșit pe primul loc în primul tur, spre surprinderea tuturor, candidatul prorus Călin Georgescu a promis că va opri toate livrările de arme dacă va câștiga.

Dar această țară de 20 de milioane de locuitori, care împarte peste 600 de kilometri de graniță cu Ucraina, are un rol „mai discret decât Polonia, dar nu mai puțin important pentru livrările de arme”, amintește Mircea Geoană, fost ministru de Externe și secretar adjunct al NATO până în septembrie 2024.

Dacă România nu mai permite trecerea armelor, situația ar putea deveni rapid catastrofală pentru Kiev. „Nu toate transporturile pot trece prin Polonia”, observă Geoană. „Ca să nu mai vorbim de problema carburanților și a reparațiilor” vehiculelor militare, care tranzitează sau au loc pe teritoriul acestei țări strategice de pe flancul estic al Uniunii Europene și NATO. România găzduiește, de asemenea, mii de soldați francezi și americani și participă la programul de pregătire al piloților ucraineni pentru a manevra F-16.

Înainte de noile alegeri prezidențiale anunțate pentru luna mai, România este în continuare guvernată de o coaliție ferm prooccidentală și de un președinte care continuă să susțină efortul de război al Ucrainei, dar majoritatea lor este de doar șapte locuri în Parlament în comparație cu diferitele forțe politice care se opun în diferite grade sprijinului pentru Ucraina. Georgescu și-ar putea întări scorul la noile alegeri prezidențiale și prin mobilizarea părții electoratului încă șocată de anularea votului, încă prost explicată de autorități.

„Până acum nu s-a schimbat nimic în pozițiile autorităților române față de Ucraina, dar narațiunea lui Viktor Orban este în plină ascensiune”, notează expertul în politici publice Sorin Ioniță, referindu-se la retorica premierului naționalist ungar, care și-a menținut o poziție ambiguă față de Kiev încă de la începutul războiului. Foarte izolat în Europa centrală pentru refuzul său de a livra arme, poziția sa „propace”, în conformitate cu interesele Moscovei, se răspândește în întreaga regiune, inclusiv în Polonia, chiar dacă acolo rămâne o foarte mică minoritate.

„Aceasta este o situație îngrijorătoare, trebuie să ne concentrăm și să investim mai multe resurse în țările noastre vecine”, spune Pavlo Klimkin, fost ministru ucrainean al Afacerilor Externe (2014-2019). „Nu cred că vor înceta să ne susțină, dar mă tem că vor impune condiții noi și vor crea multe probleme pentru integrarea noastră europeană”.

„În prezent, majoritatea cetățenilor din Europa Centrală și de Est percep în continuare Rusia drept principala amenințare la adresa securității țării lor, dar această percepție este în scădere”, confirmă Katarina Klingova de la grupul de reflecție Globsec, care organizează în fiecare an sondaje de opinie în regiune pe acest subiect.

În special în Slovacia, o altă țară care se învecinează cu Ucraina, „opinia că Rusia reprezintă o amenințare la adresa securității a scăzut de la 68% la 49% în opinia publică în doi ani”.

Deja foarte apropiat de Viktor Orban, slovacul Robert Fico se apropie din ce în ce mai mult de Vladimir Putin, pe care l-a vizitat în decembrie. De la începutul lunii ianuarie, el amenință că va întrerupe „ajutorul umanitar” și „electricitatea”, precum și „prestațiile sociale” pentru refugiați, dacă Kievul nu va relua tranzitul gazelor rusești pe teritoriul său, întrerupt încă de la începutul anului 2025.

„Nu sunt aici ca să îl țin de mână pe președintele Zelenski. Călătorește prin Europa și cere de pomană”, s-a repezit vineri, 10 ianuarie, șeful Guvernului, estimând că această întrerupere a tranzitului de gaze rusești ar costa țara sa 500 de milioane de euro.

De la venirea la putere în 2023, șeful Guvernului slovac a desfășurat deja o diplomație ambiguă, suspendând toate donațiile de arme către Ucraina, dar până acum a permis fabricilor din țara sa să continue furnizarea de arme pe baze comerciale și nu s-a opus măsurilor de sprijin decise de Uniunea Europeană. „Nu pe noi ne țintește cu acest șantaj, ci Uniunea Europeană”, dă asigurări Pavlo Klimkine. „Robert Fico înțelege foarte bine de ce întrerupem gazul rusesc. Vrea o înțelegere cu Bruxelles-ul și vrea să le arate oamenilor că este proactiv”.

„Până acum, Fico a fost întotdeauna foarte zgomotos, dar cuvintele lui rareori se potrivesc cu acțiunile sale”, a subiniat și Dmitro Kuleba, un alt fost ministru de Externe ucrainean (2020-2024), într-un interviu pentru site-ul slovac Dennik N, publicat joi 9 ianuarie.

„Situația politică devine din ce în ce mai complicată în majoritatea țărilor europene, în special din cauza situației economice, dar deocamdată rezistă”, dă asigurări o sursă guvernamentală cehă. Deși această țară este foarte implicată în domeniul militar, sprijinul s-ar putea schimba după alegerile legislative din toamnă. Toate sondajele prevăd o victorie zdrobitoare pentru omul de afaceri populist Andrej Babis, care promite că va reduce povara financiară a sprijinului ceh pentru Ucraina.

O altă țară a UE și NATO esențială pentru producția de muniție pe standard sovietic, Bulgaria se confruntă cu o criză politică veche de trei ani, care se reflectă în prezent în ascensiunea forțelor politice proruse. Considerat până acum prooccidental, fostul prim-ministru și lider al partidului conservator GERB, Boiko Borissov, a blocat brusc, în Parlament, semnarea unui acord de cooperare în domeniul securității dintre Sofia și Kiev, negociat cu luni în urmă.

„Am fi susținut categoric un astfel de tratat, dar acum, după declarațiile lui Trump despre procesul de pace, ar fi un pic ca și cum ai cumpăra o fabrică pe data de 9 septembrie”, a argumentat Borisov, comparând situația actuală cu invadarea Bulgariei de către sovietici pe 9 septembrie 1944, urmată de naţionalizarea forţată a tuturor proprietăţilor private.

Acest tip de acord „nu are consecințe practice imediate, dar este un pas important pentru a semnala sprijinul politic continuu pentru Ucraina”, subliniază Vesela Cerneva de la think tank-ul Consiliului European pentru Relații Externe.

Ascensiunea lui Donald Trump la putere a paralizat multe forțe politice proucrainene din regiune. „La capitolul arme, lucrurile nu s-au schimbat încă concret pentru Ucraina, pentru că deciziile pe acest subiect au fost luate cu luni în urmă, dar va fi din ce în ce mai greu să avem țările din regiune la masa negocierilor, mai ales dacă americanii se vor retrage”, notează Cerneva.

Anunțul încetării de către Facebook a luptei împotriva dezinformarii se adaugă la îngrijorare, deoarece progresul forțelor proruse a fost adesea explicat prin capacitatea lor de a manipula cercurile conspiraționiste care au apărut în timpul COVID-19 datorită rețelelor de socializare.

Există speranța că președintele american va fi mai dur cu Vladimir Putin decât așteptările create. Mulți alți actori din regiune sunt mai pesimiști și mizează doar pe alegerile germane, sperând că acestea vor scoate la iveală o majoritate angajată în Kiev, care poate contrabalansa scepticismul din ce în ce mai mare din țările lor și poate face ca UE să contrabalanseze o posibilă retragere americană.

„UE este prea divizată și nu este capabilă să contrabalanseze contribuția și influența Statelor Unite”, avertizează o sursă cehă. În interviul său pentru Dennik N, Kuleba recunoaște, de asemenea, că „ceea ce s-a realizat până acum în ceea ce privește ajutorul militar și sancțiunile la adresa Rusiei reprezintă un maxim pentru unitatea UE” și pledează acum în favoarea canalelor bilaterale, apelând la „Germania, Franța, Danemarca. Țările de Jos, Finlanda, Suedia, Polonia, Italia și Spania” pentru a compensa ajutorul țărilor care sunt din ce în ce mai reticente în a contribui.