Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, semnat în urmă cu câteva zile ne găsește într-o situație care nu ne permite să-l privim de pe margine. Ne confruntăm deja cu presiuni majore: un deficit bugetar care împinge toate politicile publice într-o logică de austeritate, o asumare istorică privind creșterea cheltuielilor de apărare la 5% din PIB și un context economic în care noul cadru comercial ne poate reduce creșterea economică anuală cu 0,2%.
În acest peisaj complex, nu avem voie să tratăm acordul ca pe o simplă formalitate diplomatică. El este, în realitate, un test de maturitate administrativă, de viziune economică și de reacție rapidă. Un test care va arăta dacă România poate deveni un actor regional activ într-o nouă ordine transatlantică - sau dacă va rămâne blocată în reflexe birocratice și decizii întârziate.
Prin acordul semnat cu SUA, UE a evitat o criză comercială majoră: tarifele punitive de 30-50% anunțate de administrația Trump nu vor mai intra în vigoare. În schimb, s-a convenit asupra unui tarif uniform de 15% pentru majoritatea produselor europene exportate în SUA, față de o medie anterioară de 4-5%.
Pentru România, acest nou context comercial are implicații directe. În 2024, România a exportat către Statele Unite bunuri în valoare de peste 2,2 miliarde de euro, înregistrând un excedent comercial de aproape 1 miliard de euro - o relație comercială externă net pozitivă până la intrarea acordului în vigoare. Principalele noastre categorii de export includ: semifabricate din fier și oțel nealiat - 218 mil. euro; anvelope - 168 mil. euro; motoare și generatoare electrice - 72 mil. euro; piese auto - peste 200 mil. euro. Iar tot acest ecosistem de producție și export riscă, dacă nu intervenim inteligent, să fie afectat de noile tarife. Mai mult, sectoarele oțelului și aluminiului sunt vizate în continuare de un tarif special de 50%, ceea ce afectează direct competitivitatea unor companii românești în fața concurenței globale. Valoarea exporturilor de componente pentru aviație, care sunt exceptate de la noile tarife, a depășit anul trecut 80 de milioane de euro.
Alte state europene s-au mobilizat deja: Germania, Franța, Polonia, Olanda și Austria au inițiat măsuri concrete. România trebuie să se alinieze rapid, dar și să își personalizeze reacția, ținând cont de specificul său industrial și comercial.
În primul rând, România trebuie să se implice activ în mecanismele europene comune prin participarea la negocierile și clarificările care vor urma după încheierea acordului. Acestea vor determina modul real în care va fi aplicat acordul și vor stabili ce derogări sau ajustări pot fi obținute în favoarea țărilor precum România.
De aceea, România trebuie să formeze cât mai urgent o echipă guvernamentală coordonată, compusă din reprezentanți ai ministerelor Economiei, Finanțelor, Comerțului, Agriculturii, Energiei și Afacerilor Externe. Această echipă va avea responsabilitatea de a centraliza datele relevante și riscurile sectoriale, de a coordona măsurile de sprijin necesare și de a menține o comunicare transparentă și constantă cu mediul privat.
În paralel, este esențial să fie realizate evaluări sectoriale reale și consultări rapide cu companiile afectate, astfel încât fiecare domeniu economic să înțeleagă exact nivelul expunerii la noile tarife și să participe activ la formularea soluțiilor. Guvernul trebuie să colaboreze îndeaproape cu patronatele, camerele de comerț și marile companii pentru a identifica necesitățile concrete, a propune măsuri personalizate precum subvenții, scutiri sau credite preferențiale și, mai ales, să elaboreze un plan bine definit de sprijin adaptat în mod special pentru IMM-urile exportatoare.
În același timp, este imperativă adaptarea rapidă a procedurilor vamale și de certificare, pentru ca firmele românești să rămână competitive pe piața americană. Aceasta presupune digitalizarea fluxurilor vamale, crearea de centre de asistență pentru obținerea certificărilor conforme cu standardele din SUA și simplificarea procedurilor administrative destinate exportatorilor.
Nu în ultimul rând, este nevoie urgentă de lansarea unei campanii naționale de informare pentru mediul de afaceri, pentru ca firmele să nu afle despre noul tarif de 15% doar în momentul în care li se respinge o comandă. Această campanie trebuie să includă ghiduri clare, structurate pe sectoare economice, sesiuni online de informare și puncte unice de contact în principalele orașe, care să ofere asistență rapidă și eficientă exportatorilor și firmelor interesate.
Nu putem controla toate deciziile luate la nivel global. Însă putem decide cât de bine ne pregătim pentru ele. Acordul UE-SUA e o redirecționare a jocului economic. Țările care acționează cu viziune vor câștiga influență, investiții și stabilitate. Cele care stau în expectativă vor plăti prețul lipsei de reacție.
România are un moment de decizie în față. Îl tratăm birocratic sau îl transformăm într-o oportunitate reală pentru economie, exporturi și investiții?
Eu aleg a doua variantă. Am convingerea că și Guvernul României o va face.