„Orice fabrică depinde de două lucruri: materia primă și desfacere. Desfacerea nu ar fi fost o problemă, problema era materia primă”, explică Doru Mituleţu, viceprimarul oraşului Calafat

„În 1997 (...) noi aveam în ţară 235.000 de cultivatori de sfeclă de zahăr pe o suprafaţă de circa 100.020 de hectare. Știți câţi cultivatori mai avem acum? Circa 1.600!”, spune Ioan Gherman, preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr.

Dar visul comunist nu s-a împlinit niciodată. La fel ca şi fabricile, ţinta gândită în termeni cincinali s-a transformat în praf, pulbere şi mult fier vechi.

„Până acolo unde se vede a fost fabrica, unde e ras. Aici nu au putut să detoneze, e numai beton, nu au putut să arunce în aer”, spune Irică Neculai, fost director al fabricii de zahăr din Sascut.

„La ce s-a ajuns se vede în spatele meu: o ruină”, spune Ion Mărăşescu, fost director.

„Marea lor majoritate au fost închise, și nu închise fără un anumit rost, inclusiv cel de a favoriza în continuare importul de zahăr cu rost sau fără rost”, afirmă Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii.

Cât de amară e industria zahărului, cine a avut de câştigat din dispariţia fabricilor şi cât s-a furat aflaţi astăzi, de la ora 21:00, la Jurnalul de seară.