Radu Oprea, ministrul Economiei, a vorbit miercuri, la Interviurile Digi24.ro, despre necesitatea stocării carbonului la nivelul Uniunii Europene, precizând că și România desfășoară proiecte pilot în acest sens, în contextul în care regulile europene vor impune o taxă pentru ce eliberăm în atmosferă. Ministrul spune despre captarea carbonului din aer și depozitarea acestuia în sondele de gaze și petrol dezafectate că este o soluție tehnologică sigură și poate reprezenta o șansă unică pentru țara noastră pentru că a trezit interesul investitorilor. 

Radu Oprea, ministrul Economiei: „Am exploatat sonde de gaz și astăzi ele nu mai sunt funcționale, dar există posibilitatea de a stoca carbon. Aceste două componente împreună, energia verde și posibilitatea de stocare a carbonului, pot să dea României un avantaj unic în Europa, o destinație pentru investiții. Este unul dintre subiectele care a stârnit foarte mult interes potențialilor investitori.

Sunt proiecte pilot care se desfășoară. Ca inginer de petrol și gaze vă pot că tehnologiile sunt sigure. Nu sunt periculoase, în ciuda unei retorici din zona fake-news. Sunt industrii, cum ar fi industria cimentului, care au nevoie de astfel de proiecte pentru că regulile europene vor impune să plătim o taxă pentru ceea ce eliberăm în atmosferă și dacă nu găsim soluțiile tehnologice de a capta acest carbon costurile pentru o astfel de industrie, pentru a fi în continuare prezente în Europa vor fi foarte mari. Iar noi ne dorim să avem industrie în România și atunci împreună cu cei din industria cimentului, cu cei din industria de petrol și gaze, împreună cu alți actori găsim (soluții).

Carbonul se poate capta și se poate depozita fie în sonde, fie în alte locuri unde s-a extras gazul. Sunt soluții tehnologice. (...) Soluțiile sunt sigure și pot să reprezinte pentru România această șansă unică.

Sunt sisteme care sunt în stagiul de proiecte în toată lumea. La nivel european, este o discuție foarte aplicată asupra necesității de a stoca carbonul la nivel european, în toate statele membre. Punctual, ceea ce spune Uniunea Europeană ar fi fost că cei care au poluat la un moment dat ar trebui să acopere costurile în toată Uniunea Europeană. Noi spunem că banii trebuie să rămână în România, că proiectele pilot și proiectele trebuie să se întâmple aici în țară, astfel încât avantajul competitiv pe care îl putem avea prin acest lucru să fie aici în România. (Câștiguri?) Mai multe investiții, mai multe locuri de muncă mai bine plătite. (...) Ne dorim ca industria să rămână aici în România”. 

Această tehnologie presupune captarea dioxidului de carbon de la o sursă industrială de emisii, transportul, injecția și stocarea lui în mediul geologic de adâncime adecvat. Potrivit estimărilor făcute de Agenția Internațională pentru Energie, pentru o diminuare drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt necesare captarea a cel puțin 2,3 giga tone de dioxid de carbon (CO2) pe an până în 2060 și dezvoltarea operațională anuală a cel puțin 30 de noi depozite de stocare.

Proiecte de captare și stocare a dioxidului de carbon există deja în Statele Unite ale Americii, Brazilia, China, Australia, Emiratele Arabe Unite și Norvegia. Țara care aplică cu cel mai mare succes această tehnologie nouă este SUA, unde proiectele de stocare a CO2 beneficiază de politici de stimulare financiară, în fapt, de importante deduceri fiscale. Din Europa, Norvegia este singura țară în care sunt operaționale două astfel de proiecte de anvergură, ambele în Marea Nordului, Snøhvit și Sleipner, în cadrul cărora au fost stocate deja mai mult de 20 de megatone de dioxid de carbon.

Potrivit estimărilor făcute în 2019 de Institutul Global de CCS (Global Carbon Capture and Storage Institute), odată ce vor fi operaționale, alte 10 proiecte de anvergură din alte țări europene, aflate în diferite stadii de dezvoltare, vor capta 20,8 megatone de dioxid de carbon pe an.

Exploatarea petrolului și a gazelor naturale din ultimii mai bine de 150 de ani presupune existența a numeroase sonde ieșite temporar sau complet din producție. Din perspectiva stocării geologice a dioxidului de carbon, aceste sonde reprezintă o oportunitate.