Un nou studiu avertizează că procesele în justiție sunt din ce în ce mai des folosite pentru a reduce la tăcere jurnaliștii și activiștii din Europa. Politicieni, dar și alte entități folosesc intimidarea juridică pentru a înăbuși vocile disidente, iar multe cazuri nu sunt raportate, scrie Politico. România se află, alături de Italia, Serbia și Turcia pe lista țărilor, unde astfel de acțiuni au devenit tot mai numeroase.
Practica de a folosi procese pentru a reduce la tăcere jurnaliștii, activiștii și organizațiile de supraveghere publică este în creștere în Europa, a constatat un nou raport publicat luni de Coaliția Împotriva SLAPP (Proces strategic împotriva participării publice - Strategic lawsuit against public participation).
Între 2010 și 2023, 1.049 astfel de procese strategice împotriva participării publice, cunoscute sub numele de SLAPPs, au fost intentate în 41 de țări europene, 166 fiind intentate numai în 2023, potrivit raportului anual al Coaliției împotriva SLAPPs, în colaborare cu Fundația Daphne Caruana Galizia.
Termenul SLAPPs se referă la cazurile intentate de subiecți puternici, cum ar fi corporații, funcționari publici și oameni de afaceri de profil, împotriva persoanelor fizice sau organizațiilor neguvernamentale care și-au exprimat o poziție critică cu privire la o problemă de interes social sau politic.
Dintre cele 41 de națiuni analizate, Italia, România, Serbia și Turcia au înregistrat cea mai răspândită utilizare a proceselor strategice.
Reporterii continuă să fie principalele ținte ale acestor cazuri, urmați de instituții media, editori, activiști și ONG-uri.
În 2023, aproape jumătate dintre aceste procese (42,5 %) au fost intentate de întreprinderi și oameni de afaceri, în timp ce politicienii au fost responsabili pentru mai mult de o treime (35,5 %).„Este cu adevărat îngrijorător faptul că peste o treime din aceste cazuri sunt intentate de politicieni”, a declarat Emma Bergmans, consilier principal pentru politici și advocacy la Free Press Unlimited, o organizație internațională pentru libertatea presei. Atunci când politicienii se implică, aceasta provoacă „polarizarea și înăsprirea societății”, a adăugat ea.
Majoritatea proceselor vizau suprimarea vocilor care expuneau corupția și problemele de mediu.
„Schimbările climatice și problemele de mediu sunt un subiect care poate avea implicații foarte mari pentru companii”, a declarat Bergmans. „Și atunci când jurnaliștii sau societatea civilă raportează despre neregulile lor sau impactul asupra climei, acest lucru poate avea un efect uriaș asupra întreprinderilor și de aceea acestea se mișcă rapid și iau măsuri extreme pentru a le reduce la tăcere.”
Raportul 2024 nu a luat în considerare cazurile de cenzură de stat sau cazurile în care procesul este intentat de o autoritate publică, ci a luat în considerare doar cazurile intentate de o parte privată, a declarat Martina Urso, ofițer principal de operațiuni la Fundația Daphne Caruana Galizia și unul dintre autorii raportului.
„Nu pentru că sunt mai puțin importante”, a spus ea, ”ci pentru că am vrut să arătăm că, chiar și atunci când excludem cazurile de cenzură de stat, găsim tot mai multe cazuri în fiecare an.”
Cu toate acestea, cifrele din raport încă nu reflectă realitatea, deoarece majoritatea cazurilor de SLAPPs nu sunt raportate. „Raportul ... doar zgârie suprafața”, a declarat Urso.
Victimele nu raportează întotdeauna astfel de cazuri împotriva lor din cauza constrângerilor de timp și de bani sau a fricii de represalii.
„SLAPPs sunt adesea însoțite de alte tactici de intimidare, cum ar fi campanii de defăimare, amenințări și atacuri fizice”, a declarat Bergmans.
Recursul victimelor este inadecvat, iar încercările de a limita utilizarea SLAPPs nu sunt suficient de puternice, spun experții.
În aprilie, Uniunea Europeană a adoptat o directivă anti-SLAPP și a emis recomandări privind combaterea utilizării acestor procese.
Cu toate acestea, nu este suficientă. Una dintre limitările acesteia, a explicat Urso, este că ia în considerare doar cazurile transfrontaliere și nu ia în considerare cazurile interne.
Consiliul Europei a emis, de asemenea, o recomandare în aprilie, stabilind un cadru mai solid pentru descurajarea și remedierea SLAPPs.
Aceasta include și cazurile interne și oferă indicatori clari privind modul de evaluare a unui caz juridic.
Recomandarea Consiliului Europei este, de asemenea, „mai tranșantă” atunci când vine vorba de protecția obiectivelor. „Recomandarea sa intră într-adevăr în detalii cu privire la compensarea daunelor, în timp ce directiva UE se concentrează mult mai mult pe sancțiuni”, a declarat Urso.
Ea a susținut că UE ar trebui să își revizuiască recomandările pentru a include mai mult sprijin pentru victimele acestor procese strategice.
„Este esențial ca, în cazul în care vă confruntați cu un caz SLAPP, să aveți acces imediat la resursele potrivite, cum ar fi un avocat familiarizat cu libertatea de exprimare sau drepturile omului, dar și la asistență financiară pentru a plăti acel avocat”, a spus ea.
Urso a adăugat că țările membre ale UE ar trebui, de asemenea, să își aducă contribuția prin aplicarea recomandărilor Consiliului Europei în legislația națională și prin deschiderea dialogului cu organizațiile societății civile care se ocupă de acest subiect.