Forțele Populare controlează doar o parte din Rafah și Khan Younis, două orașe din sudul Fâșiei Gaza distruse în bombardamentele armatei israeliene, însă au un susținător foarte puternic – Israelul. Deși are la dispoziție doar câteva sute de luptători și este disprețuit de majoritatea palestinienilor, Yasser Abu Shabab, liderul miliției înarmate de Israel, a promis că va învinge gruparea Hamas.

Israelul a dezvăluit luna aceasta că le-a livrat Forțelor Populare arme de tip AK-47 și le-a permis luptătorilor lui Abu Shabab să opereze în părți din Gaza care altfel ar fi fost interzise palestinienilor, scrie The Economist.

Unii locuitori ai Gazei bănuiesc că gruparea primește ajutor și fonduri din partea unor state arabe din regiune: materialele de promovare par prea bine realizate pentru o miliție atât de mică.

Israelul nu crede că Abu Shabab va controla într-o bună zi Gaza – nici pe departe. În schimb, guvernul israelian speră că va putea în acest fel să slăbească și mai mult puterea grupării Hamas și să încurajeze și alte grupuri de palestinieni să li se opună militanților.

Totuși, istoria ne arată că planul Israelului ar putea foarte ușor să degenereze, așa cum s-a întâmplat în anii '80, atunci când a format un parteneriat ascuns cu grupul religios Societatea Islamică din Gaza pentru a-i combate pe naționaliștii din gruparea Fatah.

Câțiva ani mai târziu, gruparea a început o campanie lungă de atentate sinucigașe și s-a redenumit în Mișcarea de Rezistență Islamică, cunoscută mai bine sub acronimul ei arab Hamas. Uneori, inamicul inamicului tău ajunge să devină și inamicul tău.

Fostul ministru israelian al apărării, Avigor Lieberman, acum aflat în opoziție, a condamnat politica guvernului într-o postare pe rețelele sociale. El a spus că premierul Benjamin Netanyahu „transferă arme clanurilor care se identifică cu Statul Islamic [Isis]”.

Dezvăluirea făcută de Lieberman l-a forțat pe Netanyahu să recunoască existența planului, cu toate că a făcut-o în mod indirect: „Israelul acționează în diferite moduri pentru a înfrânge Hamas”, a spus el.

Nu există, însă, nicio dovadă că Abu Shabab ar fi jurat credință jihadiștilor din Isis. El se declară un palestinian naționalist care acceptă ajutorul Israelului pentru a lupta contra extremiștilor musulmani – o blasfemie pentru jihadiștii transnaționali din Statul Islamic care își doresc ștergerea granițelor și înființarea unui califat în regiune.

Tribul de beduini din care face parte Abu Shabab, Tarabin, a fost de mult timp implicat în contrabandă la granița dintre Gaza și Egipt. Cu un deceniu în urmă, membrii tribului au cooperat cu Statul Islamic pentru a transporta arme în Gaza, iar jihadiștii i-au ajutat pe contrabandiștii beduini să traverseze teritoriul pe care ei îl controlau în peninsula Sinai, păstrând o parte din arme pentru ei.

În 2017, însă, militanții Isis i-au atacat pe beduinii care făceau contrabandă cu țigări, întrucât legea islamică interzice fumatul. Tribul Tarabin s-a alăturat atunci luptei armatei egiptene contra jihadiștilor.

De când a început Războiul din Gaza, Abu Shabab și-a găsit o nouă afacere. ONU spune că el este principalul vinovat pentru jafurile comise anul trecut asupra convoaielor umanitare. Luptătorii săi au atacat zeci de camioane și au ucis mai mulți șoferi.

Unii dintre susținătorii lui îl văd drept un fel de Robin Hood din Gaza, care fură ajutoarele umanitare ca să le distribuie săracilor – el susține că a făcut asta ca să ajute familiile nevoiașe.

Abu Shabab nu este nici pe departe un haiduc al deșertului. Gruparea sa a păstrat majoritatea ajutoarelor umanitare furate sau le-a vândut la prețuri foarte mari și a distribuit puține dintre ele refugiaților din Gaza.

Abu Shabab nu este nimic mai mult decât un infractor care profită de pe urma războiul din Gaza. Era logic ca următorul pas pentru el să fie cooperarea cu Israelul, singura autoritate care gestionează în acest moment intrarea ajutoarelor umanitare în Fâșia Gaza.

Mulți locuitori din Gaza îi disprețuiesc pe membrii Forțelor Populare, pe care îi consideră niște hoți. Până și tribul din care făcea parte, Tarabin, a rupt orice relație cu Abu Shabab – nu doar din cauza activităților sale ilegale și a cooperării cu Israelul, ci și de teama unei răzbunări din partea grupării Hamas.

Noul partener al Israelului din Gaza ar putea deveni o amenințare, dar la fel de bine s-ar putea dovedi a fi doar un scurt capitol din istoria conflictului israeliano-palestinian care se va încheia la fel de repede și surprinzător precum a început.

Însă, simplul fapt că Israelul se bazează pe astfel de grupări în lupta contra Hamas arată cât de problematică este strategia sa în Gaza – sau, mai degrabă, lipsa totală a unei strategii coerente.

Netanyahu a refuzat să vorbească despre cine ar putea conduce enclava după încheierea războiului, dar a respins posibilitatea preluării controlului de către Autoritatea Palestiniană, care conduce părți din Cisiordania.

Consilierii premierului israelian au propus implicarea unor trupe de menținere a păcii din statele arabe, precum și ideea unui guvern local format din persoane distinse.

După aproape doi ani de război, însă, guvernul israelian nu a venit cu aproape nicio strategie concretă în afară de susținerea unei mici miliții conduse de un gangster repudiat de propria lui familie care arată ca un adolescent cu o cască militară prea mare pentru capul lui.