Tot mai mulți tineri, determinați să devină medici, se lovesc de dificultăți care-i împiedică să-și atingă dezvoltarea profesională, iar integrarea în sistem este foarte dificilă. Ne dorim să avem medici competenți, locuri de muncă pentru tineri, dar cu toate acestea, în timpul rezidențiatului, în loc să se pună bazele unor cunoștințe pentru practicarea meseriei, se întâmplă ca rezidenții să fie tratați cu indiferență și dispreț.
Rezidențiatul ar trebui să le ofere viitorilor medici oportunitatea de a învăța cum să gestioneze situațiile cu pacienții și de a-și dezvolta competențele în funcție de domeniile alese. Atunci când au încheiat pregătirea teoretică din timpul facultății și au acumulat informațiile utile, rezidenții speră să poată pune în practică tot ceea ce au învățat și să aibă șansa să vadă diferite cazuri medicale, așadar, să profeseze. În realitate, unele programe de rezidențiat sunt susținute doar în mod fictiv, astfel că mulți dintre viitorii doctori nu ajung să intre în contact cu pacienții și cu aparatura medicală. De asemenea, unii dintre ei nu ajung niciodată să obțină postul de medic.
Încercând să aflu mai multe despre problemele cu care se confruntă medicii rezidenți, mi-a atras atenția și declarația Dr. Emanuel Moisă, medic rezident ATI la Spitalul Elias din București: „Medicul rezident este perceput ca și când n-ar fi medic. Li se întâmplă multor colegi. Multă lume nici nu știe ce e medicul rezident, ce face. Medicul rezident este proaspătul absolvent, în anul I, care-și începe pregătirea, e novice, de acord, de acum învață. Evident sunt câțiva ani, între 3 și 6, în care ești sub supravegherea unui supraveghetor. Că au fost medici rezidenți neglijați sau ignorați, da au fost, pentru că programele de rezidențiat puteau fi structurate mult mai bine. Materia care se învață este prea veche, iar examenul nu testează exact abilitățile medicale, ci doar abilitatea de a reține informații”.
Pentru a veni în sprijinul tuturor rezidenților și a combate problema aceasta prin care neregulile continuă să apară, pentru ca tinerii să beneficieze de calitatea unui program de rezidențiat și coordonatorii să se ocupe de o gestionare corectă, am inițiat un proiect de lege alături de colegul meu Adrian Wiener. Ce propunem prin acest proiect? Vrem înființarea unei platforme online, unde rezidenții pot oferi feedback anonim despre evaluarea calității pregătirii în rezidențiat, implicarea coordonatorilor de rezidențiat, interacțiunea cu îndrumătorul, profesorul responsabil de stagiu și cu asistentul universitar, accesul la baza de pregătire și activitatea clinică pentru fiecare centru de pregătire. Astfel, prin acest mecanism de feedback, ar fi mult mai ușor de aflat problemele cu care se confruntă medicii rezidenți în sistemul sanitar, să prevenim apariția și răspândirea altora care afectează calitatea programului de rezidențiat și să combatem situațiile care duc la degradarea sistemului.
O altă situație menționată de rezidenți este cea legată de ocuparea posturilor pe specialitate după finalizarea studiilor. Conform Ministerului Sănătății, ocuparea locurilor/posturilor în specialitate se face în ordinea punctajului de promovare obținut, în limita locurilor/posturilor publicate la concurs, alcătuindu-se o singură clasificare națională pentru fiecare domeniu.
De asemenea, propunem ca rezidențiatul pe locuri să se organizeze pentru un număr de locuri în acord cu necesitățile din teritoriu. Alocarea locurilor pe specialități se face în funcție de necesarul identificat anual de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România și Colegiul Farmaciștilor din România, după caz.
Mai mult poate decât pentru alte domenii, pentru profesia de medic, perioada rezidențiatului este esențială pentru sedimentarea teoriei din timpul facultății, pentru acumularea de noi cunoștințe și pentru instruirea practică. Îndeplinind toate aceste criterii, viitorii medici vor putea să le ofere oamenilor șansa la un act medical de calitate, în interesul superior al pacienților.