Revista franceza L'Express a fost condusa de un spion KGB. Cine a fost agentul „Brok”, un apropiat al presedintelui Mitterand

Publicația franceză L'Express a dezvăluit că Philippe Grumbach, fostul mare director al revistei, care și-a creat relații foarte apropiate cu unele dintre cele mai importante figuri din societatea franceză de la acea vreme, a spionat pentru Uniunea Sovietică timp de 35 de ani, scrie BBC.

Președinți francezi, actori și mari scriitori s-au numărat printre prietenii apropiați ai lui Grumbach, un personaj legendar al jurnalismului din Franța care a definit direcția editorială a uneia dintre cele mai de succes publicații franceze.

Atunci când a murit, ministrul culturii Jean-Jacques Aillagon a spus că Grumbach a fost „una dintre cele mai memorabile și respectate figuri din presa franceză”.

În același timp, însă, Grumbach era și persoana cu numele de cod „Brok”, un spion al KGB.

Multe dovezi care demonstrează că Grumbach ducea o viață dublă se pot găsi în așa numitele arhive Mitrohin, denumite după maiorul sovietic care a sustras mii documente din arhivele sovietice și pe care le-a înmânat Marii Britanii în 1992.

Printre aceste mii de pagini se regăsesc rapoarte cu cetățenii unor țări din Occident care au spionat pentru Uniunea Sovietică.

În aceste documente se specifică faptul că un agent cu numele de cod „Brok” a lucrat pentru KGB – informațiile biografice se potrivesc cu cele ale lui Grumbach, iar numele revistei din Franța este menționat de mai multe ori.

Născut la Paris în 1924 într-o familie de evrei, Grumbach a fugit din Franța împreună cu mama și frații lui în 1940 – anul în care Germania nazistă a invadat, iar mareșalul Philippe Petain a preluat conducerea în Vichy împreună cu un regim colaboraționist.

Grumbach s-a alăturat armatei americane aproape imediat și a luptat alături de forțele de rezistență din Algeria. După război, el s-a alăturat agenției de știri AFP, dar și-a dat demisia destul de repede în semn de protest față de acțiunile guvernului francez în războiul din Indochina.

În 1954, Grumbach a fost angajat să lucreze la L'Express de fondatorul revistei, Jean-Jacques Servan-Schreiber. De atunci înainte, Grumbach a a fost în preajma celor mai importante figuri din Franța secolului XX.

El a ajutat la reabilitarea reputației lui Francois Mitterand, viitor președinte al Franței, la vremea aceea fiind senator, după ce acesta a fost acuzat că a înscenat o asasinare în 1960.

Grumbach era un apropiat al influentului Servan-Schreiber, al președintelui Valery Giscard d'Estaing și marelui om de stat Pierre Mendes France, printre alții.

Actorii Alain Delon și Isabelle Adjani s-au numărat printre invitații la nunta sa din 1980, unde scriitorul Francoise Sagan și cofondatorul Yves Saint Laurent, Pierre Berge, au fost martorii legali.

Iar în tot acest timp Grumbach era un spion al rușilor. Unii interpretează decizia sa de a spiona pentru Uniunea Sovietică drept o poveste romantică despre loialitate față de un regim sortit eșecului.

Mitrohin, însă, crede că deși totul a pornit de la ideologia care l-a atras pe Grumbach spre KGB, după doar câțiva ani, motivul pentru care a rămas spion a avut mai puțin de-a face cu dorința de a susține cauza comunismului în Europa și mai mult cu dorința de a avea destui bani ca să își cumpere un apartament la Paris.

Banii au jucat un rol foarte important. Conform dosarelor Mitrohin, între 1976 și 1978, Mitrohin a fost recompensat de KGB cu o sumă care astăzi s-ar ridica la valoarea de 250.000 de euro. Cu alte trei ocazii, Grumbach a primit un bonus pentru că se număra printre primii 13 cei mai importanți spioni pe care Uniunea Sovietică îi avea în Franța.

Misiunile pe care le-a desfășurat nu se cunosc cu exactitate. În timpul alegerilor prezidențiale din 1974, KGB-ul i-a înmânat dosare false care erau menite să creeze tensiuni între candidații de dreapta.

Cu toate că L'Express a citat acele documente pentru a spune că Grumbach a avut misiunea de a „rezolva probleme delicate” și de a „menține legături cu reprezentanți lideri ai partidelor politice și alte grupuri”, există foarte puține exemple concrete ale activităților de spionaj ale lui Grumbach.

Poate că acesta a și fost motivul pentru care KGB-ul a rupt legătura cu Grumbach la începutul anilor '80. Agenții KGB de la Paris au considerat că este „nesincer” și că și-a prezentat în mod exagerat abilitățile de a strânge informații și valoarea lor.

Nu vom știi niciodată dacă Grumbach a răsuflat ușurat că nu mai era nevoie să ducă o viață dublă sau ce a simțit în anii în care a fost un spion al KGB.

Văduva sa, Nicole, a declarat pentru L'Express că la puțin timp după ce jurnalistul Thierry Wolton a încercat să afle mai multe despre perioada în care a fost spion, acesta i-a mărturisit că a lucrat pentru KGB înainte ca cei doi să se căsătorească.

Grumbach s-ar fi simțit „revoltat” de actele de rasism pe care le-a văzut în Texas pe vremea când era în armata americană și de aceea ar fi căutat din acel moment să colaboreze cu URSS. „El a adăugat de îndată că a vrut să se oprească aproape imediat, dar că a fost amenințat”, a mai spus Nicole pentru L'Express.

Munca de spion a lui Grumbach nu a inclus niciodată să răspândească propaganda sovietică, potrivit L'Express. „El a fost atent să își separe munca de spion de cea de editor al revistei”, a spus Etienne Girard, redactor și coautor al articolului despre Grumbach.

„Dar tocmai de asta a și funcționat totul. KGB-ul a vrut ca el să își păstreze acoperirea de burghez de centru ca să nu fie suspectat. Era complet în spiritul KGB. A fost o mișcare deșteaptă. Și a funcționat”, a mai spus Girard.