Ucraina a declarat că nu va prelungi un acord de cinci ani cu grupul rus Gazprom privind tranzitul gazelor ruseşti către Europa, când va expira la sfârşitul anului, dar că sunt explorate alternative, relatează Reuters, preluată de News.ro.

De la războiul din Ucraina, Norvegia a depăşit Rusia pentru a deveni principalul furnizor de gaze din Europa, iar UE a crescut importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA şi din alte ţări.

Ruta de tranzit al gazelor din Ucraina, convenită de Moscova şi Kiev în 2019, permite Rusiei să exporte gaze către Europa prin Ucraina.

Potrivit operatorului de gazoducte din Ucraina, tranzitul rusesc de gaze prin Ucraina către Europa a scăzut cu 28,5%, până la 14,65 miliarde de metri cubi anul trecut, de la 20,5 miliarde de metri cubi în 2022.

Există două puncte de intrare: Sohranivka şi Sudzha, dar Ucraina a declarat forţă majoră şi a oprit fluxurile prin Sohranivka în 2022. Sistemul conectează Polonia, Slovacia, Ungaria, România şi Moldova.

Majoritatea naţiunilor UE şi-au redus dependenţa de gazele ruseşti din cauza invadării Ucrainei. Foştii principali destinatari de gaze prin Ucraina includ Austria, Slovacia, Italia, Ungaria, Croaţia, Slovenia şi Moldova.

Austria primeşte în continuare cea mai mare parte din gazele sale prin Ucraina, în timp ce alte ţări şi-au diversificat sursele şi au luat măsuri pentru a reduce cererea.

Moldova, una dintre cele mai sărace ţări din Europa, şi-a procurat anul trecut toate gazele necesare de pe pieţele europene, lăsând gazele disponibile de la Gazprom pentru regiunea sa separatistă de est, Transnistria.

Importurile Croaţiei sunt acum minime, iar cele ale Sloveniei au scăzut aproape de zero după ce contractul principalului său furnizor de gaze, Geoplin, cu Gazprom s-a încheiat anul trecut, potrivit unui studiu al Centrului pentru Politica Energetică Globală de la Universitatea Columbia.

Comisarul UE pentru energie, Kadri Simson, a declarat că o analiză a arătat că există surse alternative de aprovizionare.

Austria poate importa din Italia şi Germania, iar companiile sale de utilităţi au spus că au luat măsuri de precauţie în cazul în care furnizarea de gaze ruseşti se opreşte.

Ungaria se bazează pe gazele ruseşti de pe o rută alternativă: conducta TurkStream, iar Slovenia îşi obţine gazul din Algeria şi din alte surse.

Italia primeşte cea mai mare parte a gazelor necesare printr-o rută care facilitează importurile de gaze azere şi din Algeria.

Furnizorul slovac de gaze SPP a declarat că un consorţiu de cumpărători europeni de gaze ar putea prelua gaze de la graniţa dintre Rusia şi Ucraina la expirarea contractului de tranzit, dar nu este clar cum ar putea funcţiona acest lucru.

O altă opţiune este ca Gazprom să furnizeze o parte din gaze printr-o altă rută, de exemplu prin TurkStream, Bulgaria, Serbia sau Ungaria. Cu toate acestea, capacitatea prin aceste rute este limitată, a declarat SPP pentru Reuters.

UE şi Ucraina au cerut, de asemenea, Azerbaidjanului să faciliteze discuţiile cu Rusia cu privire la acordul de tranzit al gazelor, a declarat pentru Reuters un consilier prezidenţial azer, care a refuzat să ofere detalii suplimentare.

UE a încercat să-şi diversifice importurile de gaze şi a semnat un acord de dublare a importurilor de gaze azere la cel puţin 20 de miliarde de metri cubi pe an până în 2027, dar consilierul a spus că infrastructura şi finanţarea nu sunt încă existente pentru a facilita această expansiune.

Săptămâna aceasta, Ucraina a semnat şi primul său acord cu un exportator de GNL din SUA, pentru a cumpăra încărcături de la sfârşitul acestui an până la sfârşitul anului 2026.

Ucraina nu a importat gaze direct din Rusia din 2015, dar foloseşte sistemul de tranzit pentru a aproviziona locuinţe şi companii. Sistemul menţine nivelurile de presiune atât pentru alimentarea europeană, cât şi pentru cea internă. Ucraina are experienţă în gestionarea opririlor de tranzit - cum ar fi cele din 2006 şi 2009 - şi a testat sistemul pentru a se asigura că poate funcţiona dacă livrările din Rusia încetează.

Oficialii ucraineni din domeniul energiei şi surse din industrie au spus în repetate rânduri că nu există nicio ameninţare la adresa Ucrainei prin oprirea tranzitului, spunând că compresoarele ucrainene ar putea pompa gaze din depozitele din vest spre est.

Rusia ar putea pierde în jur de 4,5 miliarde de dolari anual dacă exporturile se opresc, pe baza unui preţ mediu estimat al gazelor către Europa de 320 de dolari la 1.000 de metri cubi în 2025.

Exporturile sale zilnice prin Ucraina către Europa se ridică în prezent la peste 40 de milioane de metri cubi, potrivit datelor Gazprom.

Dacă Ucraina nu extinde acordul, Rusia intenţionează să folosească rute alternative şi să crească exporturile de GNL.

Gazprom îşi propune să stimuleze vânzările de gaze către China. Gazprom a început livrările de gaze către China prin conducta Power of Siberia la sfârşitul anului 2019, cu scopul de a exporta 38 de miliarde de metri cubi (bcm) începând cu anul viitor şi, în cele din urmă, până la 100 de miliarde de metri cubi pe an, inclusiv 50 de miliarde de metri cubi prin proiectul Power of Siberia 2, dar negocierile privind preţul şi alte aspecte au stagnat.