Până și moartea sa a venit într-un moment crucial pentru China. Jiang Zemin, fostul președinte chinez care s-a catapultat la vârful Partidului Comunist pe seama masacrului de la Tiananmen din 1989, a murit miercuri la vârsta de 96 de ani, chiar când un val de proteste politice s-a revărsat în toată țara din nou, scrie Politico.

Moartea lui Jiang, figură emblematică printre conducătorii Chinei moderne și popular printre demnitarii de stat cu care a interacționat, testează soliditatea regimului actualului președinte Xi Jinping.

Societatea civilă si grupările din opoziție se folosesc de ceva vreme deja de imaginea lui Jiang pentru a-și manifesta, deschis sau subtil, nemulțumirea față de conducerea represivă a lui Xi. Acestea pun în pericol stabilitatea conducerii actuale a regimului comunist din China, una dintre cele mai dure autocrații de pe glob.

Fanii lui Jiang, care se autointitulează „cei care se închină la broască”, se raportează la moartea recentă a fostului conducător ca la o fereastră de oportunitate pentru a pune și mai multe „paie pe foc” pe situația deja foarte tensionată din China.

Jiang este văzut acum ca un simbol al opoziției împotriva conducerii președintelui Xi si un risc de slăbire a puterii întregului regim dictatorial. Jiang este recunoscut ca fiind un conducător mult mai permisiv, cu decizii luate într-un mod colectiv și ceva mai democratic decât în prezent.

Fostul președinte chinez a continuat politica de reforme economice importante ale marelui Deng Xiaoping, care au deschis calea Chinei către o liberalizare a economiei, comerțului internațional si a investițiilor străine într-o țară complet închisă pâna atunci.

Prin contrast cu Jiang, Xi a căpătat în timp reputația de conducător autoritar extrem de dur care conduce o țară unde cenzura si poliția secretă a statului au motoarele „turate la maxim”.

Xi, aflat la al treilea lui mandat de secretar general al partidului comunist, a generat un val de proteste de o amploare uriașă în toate marile orașe din China pe fondul politicii „Zero Covid”, impusă de regimul comunist.

Protestele majore din prezent sunt similare cu cele din 1989, începând cu Masacrul din Piața Tiananmen din Beijing, unde armata a strivit mișcarea anti-sistem a studenților si cetățenilor care cereau mai multe drepturi la liberă exprimare, libertăți economice și o luptă mai eficientă împotriva corupției din stat.

Acum, oameni simpli, studenți de la universități de prestigiu din Beijing, muncitori în diverse fabrici mari, au ieșit în stradă să ceară demisia lui Xi și dreptul la libertate. Furia generalizată a fost alimentată de măsurile stricte anti-Covid, de testările zilnice, de carantina impusă în anumite zone, de cenzura din ce în ce mai raspândită și de ciocnirile violente dintre poliție și protestatari.

Personalitățile celor doi lideri chinezi sunt extrem de diferite: în timp ce Xi este foarte rigid si îi consideră pe demnitarii străini ca fiind „la cheremul său”, Jiang era un tip mai relaxat care devenea chiar comic câteodata în întâlnirile sale cu alți oficiali de stat, distrându-i pe aceștia prin prestațiile sale muzicale în care cânta „O sole mio” sau recita din celebrul discurs Gettysburg Address al președintelui american Abraham Lincoln, .

Jiang are meritele sale pentru reformele economice pe care le-a făcut în timpul mandatului său din 1989 până în 2002 ca Secretar General al Partidului Comunist Chinez, o perioadă de deschidere spre Occident si de creștere economică rapidă.

Totuși, și acesta a încălcat abuziv drepturile omului prin represiunea aderenților mișcării spiritiuale Falun Gong și înnăbișirea protestelor muncitorilor față de privatizarea companiilor de stat din anii '90.

Jiang a ajuns la putere în 1989, când a strivit protestele de stradă din Shanghai și a închis mai multe ziare, după Masacrul din Piața Tiananmen. Si tot el, paradoxal, a contribuit la ascensiuea politică a lui Xi Jinping.

Xi este poreclit „Winnie the Pooh”, după personajul de desene animate, în presa internațională din cauza aspectului său fizic, iar Jiang este renumit pentru porecla „Regele Broască” pe care a dobândit-o pe seama trăsăturilor sale faciale. Denumirile au apărut inițial pe internet, meme-urile cu cei doi devenind mai apoi virale.

Celebrul personaj de animație a fost între timp interzis in China tocmai pentru că autoritățile au considerat că ascocierea cu Winnie the Pooh îl pune într-o lumină proastă pe Xi.

Faptul că președintele Jiang este văzut ca un conducator mai permisiv si relaxat reprezintă motivul principal pentru care el a devenit un simbol al rezistenței împotriva actualului președinte, iar fanii se opun deschis regimului lui Xi.

Președintele chinez, care se consideră un fel de „El Lider Maximo” al Chinei, urmaș cu esență divină al monarhiei chienze demult apuse și aflat în fruntea partidului pe viață, Xi are un avantaj important: puterea rămâne în mâinile sale și niciun alt actor politic „cu greutate” din cercurile înalte ale elitei chineze nu pare dornic să îl dea jos de la putere prea curând.

Viitorul său ar putea fi decis, deci, de acțiunile politice ale principalelor grupuri din opoziție: „Communist Youth League” (Liga Tinerilor Comuniști) și „The Shanghai Gang” (Gașca din Shanghai). De asemenea, un rol-cheie îl va juca și societatea civilă și dinamica mișcărilor de protest si rezistență împotriva regimului lui Xi.

Editor: Ana-Maria Moldoveanu