Poate că expresia „disonanță cognitivă” nu surprinde pe deplin realitatea pe care o trăim astăzi, dar este, cel puțin, un punct de plecare pentru a descrie contrastul brutal dintre două etape ale discursului public și politic în România. De la instalarea noii puteri – președinte și guvern – trăim o ruptură narativă care ridică semne de întrebare serioase, atât pentru publicul intern, cât și pentru partenerii noștri internaționali.

Timp de câțiva ani, până în noiembrie 2024, mesajul oficial era coerent și optimist: România este o țară stabilă, guvernată de o mare coaliție care asigură continuitate și predictibilitate. Se vorbea despre creștere economică, investiții străine record, despre calm și stabilitate, despre faptul că România este un partener de încredere pentru Statele Unite și comunitatea nord-atlantică.

Astăzi, în iulie 2025, discursul s-a întors pe dos. România este, brusc, o țară în pragul colapsului bugetar, amenințată de retrogradarea ratingului de țară în categoria „junk”, care nu știe dacă își va mai putea plăti salariile și pensiile, care pregătește concedieri în masă din administrație și care își caută salvarea prin tăierea simbolică a unor salarii din companiile de stat.

Această schimbare radicală de ton produce confuzie. Populația asistă la o virare bruscă de la optimism la panică, iar rezultatul este o stare de neliniște socială. Încă nu avem o reprezentare despre cum reacționează publicul, dar avem o reprezentare despre cum reacționează mediul economic. Eu unul am primit cel puțin 20 de telefoane de la firme românești care ar vrea să își mute sediul social în Cipru, pentru că în România vine „urgia fiscală.”

Este grav însă și ceea ce transmitem în afară. Partenerii noștri externi – fie ei europeni, americani sau regionali – asistă la o transformare inexplicabilă a narațiunii naționale.

Ca ambasador, oricare ar fi țara în care ești acreditat, te întrebi firesc și alții te întreabă: ce mai este valabil din ceea ce spuneai până acum câteva luni? Mai este România o țară „safe” pentru investiții? Sau mesajul pe care trebuie să-l transmiți de acum este: „țineți-vă bine, urmează turbulențe”?

Comunicarea ar trebui gestionată cu mai mult tact și moderație. Avem nevoie de un discurs așezat, responsabil, care să inspire încredere. Să explice provocările, fără a dramatiza. Să anunțe măsuri ferme, dar cu grijă față de populație. Să transmită către exterior că România este în continuare o țară stabilă, cu o guvernare conștientă de responsabilitățile sale.

Nu poți speria populația internă și, în același timp, să te aștepți ca investitorii străini să vină cu entuziasm. Nu poți transmite incertitudine partenerilor internaționali și spera că relațiile externe vor rămâne neafectate.

Discursul public trebuie să fie calm, coerent și unificator. Să dea încredere că România nu se află într-o derivă, ci într-un proces de reformă conștient, rațional și gestionat profesionist.

Altfel, riscăm să ne prăbușim nu doar economic, ci și ca imagine – iar în diplomație, imaginea este capitalul cel mai prețios.