În mod neobișnuit, în acest an calendarul religios catolic și cel ortodox coincid și Paștele se marchează în același timp. Casa Albă a urmărit, poate în mod simbolic, un armistițiu în Ucraina până la această mare sărbătoare. Dar războiul din Ucraina continuă, scrie istoricul Mark Galeotti într-o analiză pentru The Times.

În ciuda propunerii surpriză a Kremlinului de sâmbătă, de a opri toate ostilitățile din est timp de 30 de ore, de la ora locală 18:00 până la miezul nopții de duminică spre luni, gest pe care l-a făcut și în Crăciunul din anul 2023, Kremlinul a recunoscut simultan că forțele ruse înaintau.

Atât Rusia, cât și Statele Unite sugerează că fereastra de oportunitate pentru negocieri se poate închide. Vineri seara, președintele Trump a spus că va „depăși” încercarea de a intermedia pacea în câteva zile, dacă nu se vor face progrese în curând.

Consensul este că 30 aprilie, sfârșitul primelor o sută de zile de mandat ale lui Trump, este momentul în care actualul proces de pace se epuizează. După cum se văd lucrurile, e un joc în patru, în care Moscova, Kievul, Washingtonul și Bruxelles-ul își întăresc pozițiile, mai degrabă decât să facă compromisuri reale.

Deși există sentimentul că Trump nu poate fi lăsat să aștepte pentru totdeauna, Moscova nu este dispusă până acum să facă nicio concesie. Acest lucru e parțial ca urmare a convingerii aparente a lui Vladimir Putin că va câștiga războiul, chiar și a vorbi despre pace este o concesie, dar și pentru că Kremlinul visează la o înțelegere mult mai mare decât doar pentru Ucraina.

Steve Witkoff , trimisul lui Trump în Rusia, a făcut aluzie la acest lucru când a recunoscut că discuțiile sale cu Putin au inclus nu doar teritoriul ucrainean, ci chiar și NATO și garanția sa de securitate reciprocă în conformitate cu articolul 5. Pentru președintele rus, pare o oportunitate unică în viață de a remodela arhitectura de securitate a Europei și de a restabili Rusia ca mare putere. Aceasta se poate dovedi a fi o iluzie, dar suficient de puternică încât Putin pare dispus să testeze termenul aparent de 30 aprilie în speranța de a-l atinge.

Nu toată lumea de la Moscova este de acord. Pentru mulți, Putin riscă să irosească șansa de a pune capăt războiului în condiții favorabile înainte ca acestea să devină mult mai dificile anul viitor, pentru că stocurile din era sovietică de tancuri vechi care pot fi recondiționate se epuizează, iar economia începe să se erodeze.

Acum există o luptă în culise, în timp ce șoimii și pacificatorii concurează pentru a încerca să-i câștige încrederea lui Putin.

Există o divizare similară în administrația SUA. În timp ce Witkoff spune că „s-ar putea să fim în pragul unui lucru care ar fi foarte, foarte important pentru întreaga lume”, Marco Rubio, secretarul de Stat, a avertizat vineri că „dacă nu este posibil să punem capăt războiului din Ucraina, trebuie să mergem mai departe”, și că acest lucru trebuie stabilit în „câteva zile”. Trump însuși a spus ulterior că este gata să „paseze” procesul de pace, dacă nu se ajunge la un acord „foarte curând”.

Mai mult decât lupta existentă între izolaționişti și intervenţionişti, aceasta trădează un sentiment din ce în ce mai mare că „rentabilitatea investiţiei” a întregului proces ar putea să nu merite efortul. După cum a observat un diplomat britanic, „Trump a vrut o înțelegere rapidă. În urmă cu o lună, Witkoff conducea procesul, dar nu este la fel de dominant în prezent”, pe măsură ce ies în prim-plan sceptici precum Rubio și Keith Kellogg, trimisul lui Trump în Ucraina.

Moscova poate fi capabilă să-l mențină pe Trump angajat cu promisiuni neclare. Deja, s-a vorbit despre exploatarea în comun a petrolului și gazelor arctice și a pământurilor rare rusești, despre comenzi mari pentru avioane civile de la gigantul aerospațial american Boeing și chiar să permită companiilor americane forțate să părăsească piața rusă să-și recupereze pierderile.

Adevăratele premii ar putea fi geopolitice, dacă Moscova este dispusă să-și pună la dispoziție relațiile strânse cu Iranul sau Coreea de Nord. După cum a recunoscut un oficial al securității naționale americane, „Dacă Rusia ar fi gata să se distanțeze de Teheran, mai ales dacă în liniște să ne spună ce știe despre programul său nuclear, asta ar fi uriaș... Chiar mai mare decât mineralele ucrainene”, a adăugat el ironic.

Guvernul ucrainean devine din ce în ce mai sigur în gestionarea noii Case Albe. Inițial, a respins cu furie acordul lui Trump pentru exploatarea în comun a resurselor naturale ale Ucrainei. „Nu semnez ceva pe care zece generații de ucraineni îl vor plăti mai târziu”, a spus președintele Zelenski, dar în această săptămână guvernul s-a înclinat în fața inevitabilului și a semnat un memorandum preliminar de înțelegere. Denis Șmihal, prim-ministrul Ucrainei, va vizita Washingtonul săptămâna viitoare pentru a se întâlni cu Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, pentru a finaliza acordul.

Asta nu include niciuna dintre garanțiile de securitate pe care le dorea Zelenski. Trump a susținut că acestea sunt inutile, pentru că Putin nu ar risca alte atacuri odată ce firmele americane vor fi active pe teren. Prezența firmelor americane nu l-a descurajat pe Putin în 2022. Într-o epocă în care asistența SUA nu poate fi 100% de încredere, ci doar închiriată, Kievul pariază că noul său ton și acordul privind mineralele vor fi suficiente pentru a menține America de partea sa.

O incertitudine este dacă acordul ar periclita perspectivele Ucrainei de aderare la Uniunea Europeană, despre care consideră că oferă atât un avantaj economic, cât și un al doilea tip de garanție de securitate. Memorandumul spune că SUA nu vor împiedica acest proces, dar este totuși posibil ca termenii specifici să creeze probleme, oferind companiilor americane acces privilegiat la resurse și contracte.

Dacă se întâmplă acest lucru, este puțin probabil ca Bruxelles-ul să cedeze teren. De la învestirea lui Trump, poziția și retorica sa s-au întărit. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a stârnit rumoare miercuri cu afirmația ei îndrăzneață că „Occidentul așa cum îl știam noi nu mai există”.

În ciuda temerilor multor state membre, Bruxelles-ul menține o linie dură în sprijinul Ucrainei, dar și adesea în opoziție cu poziția SUA. Acest lucru nu este pur și simplu din convingere, ci și din sensul că, într-o epocă a războaielor tarifare și a potențialei dezangajări americane din Europa, trebuie să lupte pentru sine.

Ce se întâmplă dacă Washingtonul decide că nu este momentul să încheie un acord? Implicația este că SUA se vor îndepărta nu doar de proces, ci și de întregul război. Rubio a spus că, dacă un acord de pace nu pare „realizabil”, atunci „cred că președintele este probabil într-un punct în care va spune am terminat”, adăugând: „Nu este războiul nostru”.

Alți oficiali au încercat să minimizeze acest lucru, spunând că nu există nicio amenințare de a lăsa Kievul cu ochii-n soare. Acesta este un alt indiciu al lipsei unui consens clar în cadrul administrației. Un oficial de la Casa Albă a recunoscut că există oameni care încearcă să-l convingă pe președinte că ar părea slab dacă nu ar menține sau nu ar spori sprijinul pentru Kiev, iar „aceia dintre noi care cred că am făcut partea noastră, așteaptă cu nerăbdare să vadă europenii nevoiți să-și respecte cuvintele îndrăznețe. Aceasta este o problemă europeană”.Sâmbătă dimineața, fostul secretar britanic al Apărării, Ben Wallace, a sugerat că Trump este „pregătit să plece pentru că de fapt nu se pricepe foarte bine la tranzacții”, dar a fost de acord că, într-adevăr, Europa poate „întări mai mult” sprijinul său pentru Ucraina.

Rusia nu face compromisuri pentru că speră să forțeze un acord mai larg. SUA nu fac compromisuri pentru că își pierd interesul. Kievul simte că nu poate oferi ceea ce cere Moscova, iar Bruxelles-ul încearcă să se afirme ca un jucător geopolitic serios. Cu nimeni aparent dispus să cedeze teren, următoarele două săptămâni s-ar putea dovedi a fi un alt punct de cotitură în război.

Cu toate acestea, departe de aparentul impas, este posibil să fi avut loc deja o schimbare. În ciuda discuțiilor despre mari târguri și „pace permanentă”, propunerile pentru o încetare a focului chiar și temporară care au apărut în urma discuțiilor de la Paris cu Rubio, Witkoff și liderii europeni sunt similare cu cele ridicate încă din 2022.

În această versiune a evenimentelor, Rusia rămâne în controlul teritoriilor ocupate, dar fără niciun titlu legal asupra acestora. Ucraina este exclusă din NATO, dar își păstrează suveranitatea. Unele scutiri de sancțiuni sunt oferite Rusiei, în timp ce Ucrainei i se oferă acces la 300 de miliarde de dolari de active suverane rusești înghețate pentru a ajuta la reconstrucție. O afacere, pe scurt, care nu lasă pe nimeni cu adevărat fericit.

Nemulțumirea reciprocă este adesea prețul păcii.