O singură zi - de atât au avut nevoie azerii să anexeze regiunea Nagorno-Karabah, pe care o disputau de ani de zile cu armenii. Populaţia majoritar armeană din zonă şi-a adunat ce a putut din case şi a început exodul spre Armenia. Întreaga situaţie a fost posibilă cu acordul Rusiei, garantorul de securitate pentru Armenia. În data de 19 septembrie, când Azerbaijanul a început ofensiva asupra Karabahului pe care îl ţineau sub blocadă, ruşii s-au uitat în altă parte, i-au trădat pe armeni şi ca atare atacul s-a încheiat rapid. În situaţia actuală, Armenia este nevoită să îşi schimbe fundamental politica externă.
Discutăm despre noile planuri cu ambasadorul de la Yerevan la Bucureşti, Sergei Minasian.
Cristina Cileacu: Sergei Minasian, ambasadorul Armeniei în România, salut, pentru ultima dată în această calitate, la Pașaport Diplomatic. Misiunea dvs. aici se încheie.
Sergei Minasian: Mulţumesc pentru invitație. Da, mandatul nostru aproape s-a terminat, dar oricum, este întotdeauna o plăcere să vorbesc cu tine despre câteva trăsături ale muncii noastre diplomatice și ale vieții noastre aici, în România.
Cristina Cileacu: O singură zi de război. Anul acesta am fost martori la cum Azerbaijanul a reușit să cucerească regiunea Nagorno-Karabah într-o singură zi, iar Rusia, care era garantul securității pentru Armenia, nu a făcut nimic. Cum este acum văzută Rusia în țara dvs?
Sergei Minasian: Te rog să-mi permiți să încerc să descriu cu ceva mai multe detalii situația care a avut loc în Karabah, în septembrie, pentru că, înainte de 19 septembrie, de lansarea atacului din partea Azerbaijanului, înainte de asta, din luna decembrie a anului trecut, mai bine de nouă luni Karabah a fost blocat. Singurul coridor terestru care lega Nagorno-Karabah cu lumea exterioară a fost închis atunci. Desigur, din această cauză și din cauza faptului că operația rusă de menținere a păcii sau forțele de menținere a păcii nu au putut să-și îndeplinească îndatoririle nici înainte de operațiunea militară prin deschiderea coridorului, şi nici în timpul operaţiei azere, desigur, a ridicat multe întrebări despre de ce sunt rușii nu au folosit toată capacitatea pe care o aveau, atât ca garant de securitate, cât și ca actor politic important în regiunea noastră. Oricum, nu este prima dată când ne confruntăm cu o astfel de situație. Aș dori, de asemenea, să reamintesc poziția Rusiei și, de asemenea, Rusia conducea CSTO (n.r. Organizația Tratatului de Securitate Colectivă), în timpul atacurilor militare anterioare și incursiunii armatei azere pe teritoriul suveran al Armeniei, în 2021- 2022, precum și în timpul unor campanii militare de anul acesta. Desigur, toată această situație, creează o întrebare serioasă şi guvernul nostru a atras de multe ori atenția partenerilor noștri de la Moscova, dar și în alte capitale foste sovietice, membrii CSTO, despre acest comportament. Oricum, avem acum această situație. Știm că operația militară din Nagorno-Karabah a Azerbaijanului, de fapt, rezultatul operației militare a fost epurarea etnică a armenilor din această regiune. Apropos, aşa a fost descris în mod clar în ultima rezoluție a Parlamentului European, care afirmă, de asemenea, că această epurare etnică a fost însoțită de atrocități și crime militare. Cu toate acestea, acum avem o situație în care armenii din Nagorno-Karabakh, poate pentru prima dată în ultimele secole sau mii de ani, aproape au părăsit acest teritoriu și avem o situație de securitate complet nouă în Armenia, în Nagorno-Karabah, dar și în general în Caucazul de Sud.
Cristina Cileacu: Ce se întâmplă acum cu populația care a părăsit Karabah?
Sergei Minasian: Peste 100.000 de refugiați din Nagorno-Karabah s-au stabilit în Armenia și în diferite regiuni ale Republicii Armenia, precum și în capitală. A fost o perioadă cu adevărat foarte provocatoare, nu numai pentru populația din Nagorno-Karabakh, ci și pentru statul armean și societatea armeană. A fost foarte dificil să ajutăm populația din această regiune într-un timp atât de scurt. De asemenea, apreciem foarte mult poziția și sprijinul acordat de multe țări ale UE și României. Apropo, a fost una dintre primele țări membre ale UE care au oferit ajutor umanitar. Peste șapte avioane de la forțele aeriene române au ajuns în Armenia cu prim ajutor și asistență umanitară, de asemenea și guvernul României prin Crucea Roșie ne-a ajutat şi financiar. De asemenea, este important de menționat că și UE a început implementarea unor programe de susținere a populației din Nagorno-Karabah.
Cristina Cileacu: După cum am spus, Rusia a fost un aliat al Armeniei, dar s-a dovedit a fi un aliat în care nu poți avea încredere, având în vedere faptul că pur şi simplu au fost martori la felul în care Azerbaijanul a preluat Nagorno-Karabah. Ce se va schimba în diplomaţia de stat a Armeniei, când vine vorba de modul în care va lucra în continuare cu Rusia?
Sergei Minasian: Așa cum a fost menționat de conducerea politică a Armeniei a devenit clar că abordarea anterioară, atunci când eram de fapt implicați într-o relație de securitate, în principala relație de securitate cu un garant principal de securitate sau partener, în cazul Rusiei și, de asemenea, cu blocul militar CSTO. Acest lucru nu a fost productiv. Și în această situație am decis să încercăm să diversificăm securitatea noastră militară, tactică și aș spune contactele și cooperarea cu alte țări. În acest sens ar trebui să menționez, de exemplu, India, care devine unul dintre principalii furnizori de arme și muniții ai Armeniei. Pregătim acum stabilirea unei cooperări tehnice militare mai robuste, tot cu Franța, unul dintre cei mai importanți producători mondiali de arme și, de asemenea, o țară care are o istorie specială de cooperare politică și sprijin pentru Armenia. Dar încercăm, de asemenea, să ne intensificăm misiunea într-un format multilateral. În mod tradițional, am avut o experiență destul de bună de cooperare cu NATO, chiar şi ţinând cont de faptul că Turcia, principalul aliat azer în regiune, este o ţară NATO. Și nu în ultimul rând, regiunea foarte complexă, unde încercăm să ne intensificăm relațiile, inclusiv în sfera securității, de la Iran, la lumea arabă.
Cristina Cileacu: Armenia este încă oarecum dependentă de Rusia atunci când vine vorba, de exemplu, de energie sau de transport. Vă permiteți să transformați Rusia într-un dușman sau veți păstra un tip diferit de relație cu Rusia, decât cea anterioară.
Sergei Minasian: După cum știm foarte bine, nu numai Armenia, ci și multe alte țări, sunt destul de dependente de energia din surse rusești, inclusiv UE și spațiul post-sovietic.
Cristina Cileacu: Dar UE a dovedit că poate trăi fără Rusia.
Sergei Minasian: Cu toate acestea, avem o sursă suplimentară de furnizare de gaz din Iran. Dar cred că nici măcar luând în considerare toată această experiență foarte grea și dificilă în domeniul securității pe care, cu Nagorno-Karabah, cu poziția rusă față de granițele recunoscute internațional ale Armeniei, nu vom avea o schimbare dramatică, aș spune, a relațiilor noastre cu Rusia. Avem cea mai mare comunitate de diaspora armeană din Rusia, conform unor estimări, poate până la două milioane. Avem o comunitate vorbitoare de limbă rusă în Armenia, care, de asemenea, a crescut dramatic din 2022 și, conform unor estimări, ar putea fi mai mult de 100.000 de cetățeni ruși relocaţi în Armenia. Am avut, de asemenea, relaţii istorice și culturale foarte profunde în cooperarea cu Rusia şi cu cultura rusă. Cu toate acestea, înțelegem, de asemenea, că acum, în acest moment geopolitic foarte dinamic și foarte tulburător, nu este atât de ușor să continuăm activitatea ca de obicei, așa cum a fost înainte de războiul din Karabah și înainte de epurarea etnică a armenilor din Nagorno-Karabah, unde Rusia a fost singurul și principalul gardian al păcii, care nu și-a îndeplinit obligațiile.
Cristina Cileacu: Situația de acum cu Nagorno-Karabah pune capăt conflictului sau ar trebui să pună capăt conflictului dintre Armenia și Azerbaijan. Țara dumneavoastră are vreo intenție de a normaliza cumva relația nu numai cu Azerbaijanul, ci și cu Turcia, vecinii voștri.
Sergei Minasian: Guvernul nostru, încă de la începutul acestei perioade, aș spune, de anticipare a conflictului din Nagorno-Karabah între Armenia și Azerbaijan, a demonstrat disponibilitatea noastră deplină de a stabili o pace de lungă durată cu Azerbaijanul, care să ia în calcul dreptul armenilor în Nagorno- Karabah, cu respectarea granițelor recunoscute internațional între Republica Armenia și Azerbaijan și, de asemenea, cu deschiderea tuturor căilor de comunicare nu numai între Armenia și Azerbaijan, ci și cu Turcia, din moment ce guvernul nostru a venit și cu această idee de răscruce pentru pace, care își propune de fapt deschiderea tuturor frontierelor și comunicarea cu toți partenerii noștri recunoscuți internațional şi cu vecinii. Şi cu Turcia, de asemenea, una dintre prioritățile politicii noastre externe, care va demonstra disponibilitatea noastră de a stabili relații pașnice și de a stabili, în primul rând, relații diplomatice, și de a crea o nouă situație în relațiile noastre cu Turcia. Avem o experienţă foarte complicată a relațiilor istorice. Turcia a fost și este cel mai activ susținător al Azerbaijan în chestiunea Nagorno-Karabah. Cu toate acestea, recent, am demonstrat și o dinamică destul de pozitivă în relațiile noastre. Și în acest sens, aș dori să reamintesc inițiativa guvernului armean de a trimite bani și ajutor Turciei după cutremurul devastator din februarie acest an. Ministrul nostru de externe a vizitat Ankara și, de asemenea, a vizitat regiunile afectate de cutremur din Turcia, când echipa noastră de salvatori lucra. Pentru prima dată în ultimii 30 de ani, a fost deschisă o frontieră terestră între Armenia și Turcia, iar ajutorul umanitar armean a fost trimis victimelor cutremurelor.
Cristina Cileacu: Și în cazul Azerbaijanului, președintele Aliyev pare dornic să deschidă această nouă relație cu Armenia?
Sergei Minasian: Sunt deja declarații diplomatice care au venit din Baku, dar realitatea este puţin diferită în contrast cu disponibilitatea noastră, care a fost susținută și de Washington, de Bruxelles, de mulți dintre partenerii noștri internaționali, de a accelera semnarea tratatului de pace dintre Armenia și Azerbaijan. Vedem că Azerbaijanul vine cu o poziție din ce în ce mai maximalistă, venind cu niște condiții prealabile noi. Cu toate acestea, am demonstrat disponibilitatea noastră de a continua această cale spre normalizarea deplină și stabilirea unei păci și stabilități bune și durabile în Caucazul de Sud.
Cristina Cileacu: Care va fi rolul Occidentului în Armenia acum când, să spunem cel puțin la nivelul publicului, Rusia nu mai este un aliat.
Sergei Minasian: În primul rând, vorbind despre poziția UE sau despre implicarea sa în sprijinirea Armeniei pentru a face față provocărilor, ar trebui să menționez decizia de a institui o misiune civilă de monitorizare a UE la granița dintre Armenia și Azerbaijan, şi în acest sens poziția României a fost foarte, foarte importantă, pentru că are experiență de participare la misiuni de acest tip în alte țări foste sovietice. Acesta a fost un element important al implicării UE, a fost şi sprijin politic și financiar pentru Armenia, pentru refugiaţi, pentru modernizarea sectorului nostru de securitate și, de asemenea, susţinerea continuă a formării structurii noastre de stat, proceselor de democratizare și dezvoltare economică. În acest sens, putem vedea că UE devine din ce în ce mai activă în Armenia. Și unul dintre cele mai recente semnale pozitive pe care le primim de la Bruxelles este posibila decizie a unui regim de liberalizare a vizelor pentru cetățenii Armeniei. Desigur, nu este un proces scurt, este nevoie de măsuri suplimentare atât din partea Armeniei, cât și din partea țărilor membre ale UE. Dar vedem că este o abordare schimbată din partea Bruxelles-ului și, de asemenea, a țărilor membre importante și active ale UE față de Armenia, ținând cont de acest lucru,a fost o disponibilitate a guvernului armean și a societății armene de a merge mai departe cu o agendă mai orientată spre democrație, cu disponibilitatea noastră pentru a aprofunda formarea structurilor noastre publice și de stat. Și, nu în ultimul rând, cea mai importantă este disponibilitatea noastră de a stabili pace și stabilitate de lungă durată în regiune.
Cristina Cileacu: Ați menționat că Armenia caută acum noi parteneri în regiune și nu numai în regiune. Aţi vorbit despre India, care este un nou furnizor pentru armată, în cazul Armeniei. Şi, de asemenea, o bună relație cu Iranul. Dar în această ecuație, unde este China?
Sergei Minasian: Am avut, avem și vom avea relații bune și cu China. Am avut, de asemenea, chiar un record destul de impresionant de cooperare militară tactică cu China, precum și cu multe alte țări importante. Este de înțeles că și China are un interes special în regiunea noastră și avem una dintre cele mai mari ambasade chineze din regiune, care a fost construită destul de recent, ceea ce, cred, este un fel de indiciu al interesului în creştere al Chinei față de Armenia, dar, în general, pentru regiunea Caucazului de Sud, care are un sens important şi semnificativ de comunicare pentru China în politica globală pe care o are în spaţiul euroasiatic.
Cristina Cileacu: Credeţi că China poate înlocui Rusia în termenii a tot ceea ce Rusia ar fi trebuit să facă pentru țara dvs?
Sergei Minasian: Știți, cred că după toate aceste evenimente care s-au întâmplat recent în regiunea noastră, abordarea generală a conducerii noastre politice militare, este de fapt sa nu ne limităm doar la un partener, chiar dacă este o putere mare, ci să încercăm să ne diversificăm parteneriatele cu diverșii noștri parteneri din diferite blocuri geopolitice sau ideologice, pentru că acum în această lume care devine din punct de vedere geopolitic mai mult alb şi negru, este mai important să ne diversificăm sursele de securitate și sprijin.
Cristina Cileacu: Am spus la începutul interviului nostru că această misiune pe care ați avut-o aici în România se încheie. Așa că trebuie să vă întreb, ce s-a întâmplat în ultimii șase ani cu relația cu România?
Sergei Minasian: Am reușit să organizăm prima dată în ultimii 14 ani o vizită a ministrului nostru de externe. Ne așteptăm la continuarea vizitelor reciproce la nivel înalt între Armenia și România. Cred că suntem deja în punctul în care putem vorbi chiar despre un nou nivel general al relațiilor dintre Armenia și România, care a fost prima țară membră ONU, care a recunoscut și a stabilit relații diplomatice cu Armenia în 1991. Și, de asemenea, ar trebui să înțelegem că este o valoare suplimentară foarte importantă, care acum o punte între Armenia și România, numeroasa noastră comunitate armeană și faimoasă istoric din România, care a jucat un rol pozitiv, accelerând vizibil relațiile noastre bilaterale.