Politica UE în valoare de 392 de miliarde de euro destinată sprijinirii regiunilor mai sărace are un randament foarte redus, sugerează un nou studiu, chiar în momentul în care Bruxellesul pregătește cea mai mare reorganizare a bugetului său din ultimii 30 de ani. Fiecare euro cheltuit de UE prin „politica de coeziune” - principalul său instrument de reducere a inegalităților regionale - generează doar aproximativ 1 euro de creștere suplimentară a PIB, potrivit unui studiu realizat de Zareh Astryan, profesor de economie la Universitatea din Munster. Studiul, prezentat de Financial Times, pune la îndoială valoarea fondurilor de dezvoltare regională, în contextul în care Comisia Europeană planifică reforme bugetare radicale.
Fondurile de coeziune reprezintă aproximativ o treime din cheltuielile totale ale UE în cadrul actualului buget pe șapte ani. Însă, pe măsură ce negocierile privind următorul ciclu bugetar care va începe în 2028 sunt în plină desfășurare, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, dorește să fuzioneze fondurile de dezvoltare regională cu subvențiile agricole, care absorb, de asemenea, aproximativ o treime din cheltuielile UE.
Această măsură ar oferi statelor membre o mai mare libertate în ceea ce privește modul în care cheltuiesc banii din fondul combinat de 865 de miliarde de euro, dar ar reduce la jumătate suma alocată în mod specific cheltuielilor regionale, la 218 miliarde de euro.
„Regiunile sunt aproape de teritoriu, cunosc nevoile și va fi fundamental să confirmăm această abordare și pentru viitor”, a declarat Raffaele Fitto, vicepreședintele Comisiei responsabile cu coeziunea.
Analiza Astryan a constatat că fondurile de coeziune ale UE, care pot reprezenta cea mai mare parte a investițiilor publice în unele țări, contribuie la atragerea a 2-3 euro de investiții private pentru fiecare euro cheltuit, în principal în construcții și imobiliare, stimulând creșterea economică. Dar când regiunile pierd accesul la aceste fonduri, investițiile private tind să se prăbușească.
Analiza proprie a UE sugerează că fiecare euro cheltuit prin această politică între 2014 și 2027 va genera 1,30 euro în PIB suplimentar până în 2030, aproape triplându-se până în 2043 - la câteva decenii după începerea acestor programe de finanțare. Cifrele UE sunt „foarte optimiste”, a afirmat Astryan.
Propunerea de buget a lui Von der Leyen a stârnit reacții negative din partea regiunilor și țărilor care depind de mult timp de fondurile UE pentru a reduce decalajele economice. Acestea avertizează că diluarea cheltuielilor regionale dedicate riscă să anuleze decenii de progrese și să adâncească disparitățile atât între statele membre, cât și în interiorul acestora.
„Fără politica de coeziune, nu am putea repara un număr mare de drumuri, poduri, școli, facilități sociale, spitale, transportul suburban cu autobuzul”, a declarat Milan Majersky, guvernatorul regional al Presov, cea mai săracă regiune din estul Slovaciei, unde fondurile de coeziune reprezintă aproximativ 80% din investițiile publice. „Slovacia nu ar putea funcționa fără fondurile UE”.
Economiștii susțin că fondurile de coeziune au contribuit la modernizarea infrastructurii și au sprijinit ocuparea forței de muncă în periferia UE, dar impactul lor pe termen lung asupra productivității și inovării rămâne inegal.
„În medie, politica de coeziune pare să fi fost eficientă în stimularea creșterii economice în regiunile europene, dar acest lucru nu este valabil pentru toate regiunile”, a declarat Ugo Fratesi, profesor de economie regională la Politecnico di Milano.
Un domeniu în care cheltuielile pentru coeziune au fost eficiente este Murcia, o regiune aridă din sudul Spaniei. Prin sprijinirea investițiilor în infrastructură, agricultură și gestionarea apei, fondurile de coeziune au transformat economia locală de la aderarea Spaniei la UE în 1986. Astăzi, Murcia este una dintre economiile regionale cu cea mai rapidă creștere din Spania.
„Acest lucru se datorează, fără îndoială, muncii depuse cu fonduri europene de-a lungul tuturor acestor ani”, a declarat președintele Murciei, Fernando Lopez Miras.
Citește și „Lupul cel rău” și implicațiile revenirii prădătorilor în Europa. Cazul danez: preferințele politice și atitudinea față de natură
Însă în țările mai bogate din nordul și vestul UE - principalii contribuabili la bugetul blocului - oficialii susțin că cheltuielile de coeziune și-au atins în mare măsură obiectivul. Ei afirmă că multe state beneficiare au recuperat decalajul economic și că resursele UE ar trebui redirecționate către priorități precum apărarea, migrația și relansarea industriei.
„Multe țări au devenit mai bogate în termeni absoluți, dar și în termeni relativi... Acest lucru demonstrează dezvoltarea economică robustă a acestor țări și reduce suma fondurilor de coeziune necesare”, a declarat un diplomat dintr-o țară contribuitoare netă.
Se preconizează că dezbaterea privind fondurile de coeziune va domina negocierile privind următorul cadru financiar multianual, deputații europeni amenințând că vor respinge planurile de cheltuieli care reduc finanțarea pentru regiuni și agricultori.
„Proiectul actual al bugetului pe termen lung al UE elaborat de Comisie nu mulțumește pe nimeni și trebuie rescris”, a declarat Siegfried Mureșan, unul dintre principalii negociatori ai bugetului. „Agricultorii, întreprinderile și cetățenii urmăresc cu atenție evoluția situației.”