Un soldat rus care a fost 11 luni pe frontul din Ucraina a povestit de ce s-a înrolat, cum erau pedepsiți soldații care se îmbătau sau nu mai voiau să lupte și cum e viața pentru el acum. El povestește că știa că "totul a început deoarece un tip cu Botox se simțea ca un împărat", dar a vrut să vadă cum e la război. Acum, spune că patriotismul dispare la primul obuz care cade și că a realizat că războiul "este greșit".

Povestea lui este prezentată de site-ul Meduza.

El a spus că s-a înrolat voluntar în armata rusă în august 2022 și că a semnat un contract pentru patru luni. În final a fost pe front 11 luni, aproape de prima linie.

"Nu m-am dus la război din vreun motiv ideologic. De mic mi-am dorit să văd cum e viața de militar, am citit cărți despre război și am vrut să văd cum e. Așa puteam să spun și eu celor care se lăudau cu propriile fapte: „Ce-mi spui tu mie? Le-am văzut și eu pe toate.”

Știam că acest război a început pentru că un tip cu Botox se simțea ca un împărat. 99 la sută dintre oamenii cu care am fost acolo erau voluntari și îl numeau pe Putin un nenorocit. Sentimentele patriotice rezistă până când lovește primul obuz. Cei care au petrecut luni de zile pe front și-au urat unii altora să scape de acolo și să nu se mai întoarcă niciodată", a povestit rusul.

El a mai spus că a sperat că situația în armata rusă se va îmbunătăți pe parcurs, dar nu a fost așa.  

"Nu mai servisem în armată înainte. Ne-am antrenat două săptămâni înainte să ne trimită pe front. Aveam niște cunoștințe teoretice: am citit manuale, am studiat operațiunile de război, cum să trag, cum să sap tranșee. Într-o zi, comandantul m-a întrebat: „Spui că nu ai fost în armată, dar de unde știi despre explozibili?” Ei bine, poți citi despre asta în cărți sau pe internet. Principalele informații despre arme le-am aflat de la canalul de YouTube al batalionului Azov. Au explicat totul foarte bine și aveau și materiale informative. Nu există așa ceva pe YouTube rusesc. (...)

În 2 septembrie, am trecut granița [în Ucraina] și am ajuns imediat lângă Herson. Când am ajuns acolo, comandantul ne-a întrebat: „Aveți saci de dormit?” Am spus: „Nu”. "De ce nu? Nu știai unde te duci?” „Ar fi trebuit să ne aducem și propriile arme?”, am întrebat. La început, au râs. Dar când ne-au dat  jachete, erau aproape de mărimea XXL, cu ușurință încăpeam doi într-una. În prima noapte am stat înghesuiți cinci pe aceste jachete, în frig. Am văzut totul cu ochii mei și am fost îngrozit. Nu pot să înțeleg cum aceasta poate fi a doua cea mai mare armată din lume. Deci, cum arată atunci a treia cea mai mare armată din lume? Folosesc arcuri și sulițe și aruncă cu pietre unul în celălalt în timp ce aleargă în pantaloni de trening?", a mai povestit rusul.

El a afirmat că primul mort pe care l-a văzut era chiar prietenul lui: "Unitatea noastră a fost împărțită în jumătate, o parte au plecat la atac. Doi au murit, restul s-au întors răniți. Era dimineața devreme, încă întuneric, iar prietenul meu alerga spre noi peste câmp, strigând indicativul unității, dar soldatul care era de pază dă a intrat în panică și l-a împușcat. A murit din cauza unor răni stupide: una în coapsă și alta în vezică.

Mai era și un tip cu noi care ne întreba tot timpul: „Cum tragi cu un lansator de grenade?” În cele din urmă, a tras, explozia i-a smuls brațul și a murit.

Un camarad a murit într-un mod foarte ciudat. A săpat un șanț imens, era cât un ring de dans. Desigur, l-au reperat și au început să bombardeze. Am alergat să-l scoatem afară. Era plin de sânge, n-a mai rezistat.  (...)"

Soldatul rus a povestit că atunci când i-a expirat contractul a întrebat când va putea pleca, dar a fost ironizat și trimis la luptă. A fost atât de nervos că a cumpărat niște vodcă și s-a dus în pădure unde a stat două zile.

El a mai dezvăluit cum erau pedepsiți soldații care se îmbătau, nu respectau ordinele sau erau nepoliticoși cu ofițerii: erau băgați într-o groapă, bătuți și ținuți acolo două trei zile.

Când a luat concediu, a decis să fugă din Rusia și a făcut asta cu ajutorul unei organizații: "Primul motiv a fost tratamentul inuman din partea șefilor. Al doilea motiv a fost că am fost sub focul de artilerie timp de 11 luni și, deși am rămas în viață,  am înțeles că norocul meu s-ar putea termina într-o zi. Și al treilea motiv a fost că mi-am dat seama că războiul a fost greșit. Acum, desigur, nu aș merge din nou la război."