În orașul din care provin cei mai bogați politicieni ai Libanului, cei mai săraci locuitori își plâng din nou morții. Totul după ce 94 de migranți s-au înecat în largul coastei Siriei după ce ambarcaţiunea cu care plecaseră din Liban s-a scufundat. Este cea mai mare tragedie din ultimii ani, în care au fost implicate bărci plecate din Liban.
Printre migranți se afla Mustafa Misto, un șofer de taxi din orașul Tripoli, și cei trei copii ai săi, ale căror cadavre au fost găsite în largul coastei Siriei, joi, după ce au părăsit Libanul cu o barcă de migranți în care se aflau peste 100 de persoane.
În Liban, disperarea crescută obligă tot mai mulți oameni să riște călătorii periculoase cu bărci supraaglomerate în căutarea unei vieți mai bune în Europa.
Înainte de a pleca în această călătorie, Misto acumulase datorii uriașe și ajunsese să își vândă mașina și aurul mamei sale pentru a-și hrăni familia. Chiar și așa, tot nu-și permitea lucruri banale, cum ar fi brânză pentru sandvișurile copiilor, au spus rudele și vecinii.
"Toată lumea știe că ar putea muri, dar ei spun: „Poate că voi ajunge undeva, poate că există speranță. S-au dus... nu să moară, ci pentru o viață nouă. Acum sunt într-o viață nouă. Sper să fie mult mai bună decât aceasta de aici", a spus Rawane El Maneh, 24 de ani, văr al lui Misto.
Tragedia subliniază cât de mult a afectat sărăcia nordul Libanului, în special Tripoli, ceea ce determină tot mai mulți oameni să ia măsuri disperate la trei ani de la prăbușirea financiară devastatoare a țării. De asemenea, scoate în evidență inegalitățile puternice: în Tripoli sunt cei mai numeroși politicieni foarte bogați, dar zona nu a beneficiat de investiții pentru a se dezvolta. În timp ce mulți dintre liderii Libanului au cheltuit bani în comunitățile lor pentru a-și câștiga și menține sprijinul politic, locuitorii din Tripoli spun că zona lor a fost neglijată în ciuda bogăției politicienilor săi.
În timp ce cei îndoliați s-au adunat pentru a-și aduce ultimul omagiu în cartierul sărac Bab al-Ramel din Tripoli, mulți și-au manifestat furia față de politicienii orașului, inclusiv față de Najib Mikati, prim-ministrul miliardar al Libanului.
"Suntem într-o țară în care politicienii pur și simplu aspiră bani, vorbesc și nu țin cont de ceea ce au nevoie oamenii", a spus El Maneh.
Tripoli, cu o populație de aproximativ jumătate de milion de locuitori, era deja cel mai sărac din Liban înainte ca țara să se prăbușească din cauza crizei financiare, accentuate de deceniile de corupție și guvernare proastă girată de elitele conducătoare.
Cea mai mare parte din averea lui Najib Mikati a fost obținută din afaceri în telecomunicații, el fiind clasat pe locul al patrulea în topul Forbes al celor mai bogați oameni din lumea arabă în 2022. În apărarea acestuia, biroul de presă al lui Mikati a transmis că el a fost "cel mai mare susținător al dezvoltării socio-economice din Tripoli" de mai bine de 40 de ani, prin intermediul fundațiilor sale caritabile.
El a înțeles "agonia prin care trece poporul libanez în general și Tripoli în special", din cauza crizei, potrivit sursei citate. În schimb, "Palatul lui Mikati" – așa cum este cunoscută reședința lui de la marginea orașului – a fost punct central al protestelor din ultimii ani împotriva corupției guvernamentale și a disperării cauzate de criza economică.
În octombrie 2019, un procuror libanez l-a acuzat pe Mikati că s-a îmbogățit folosind ilegal fondurile pentru locuințele subvenționate care ar fi fost destinate familiilor sărace, acuzații pe care el le-a negat.
Biroul său de presă a spus că acuzațiile au fost "motivate politic pentru a-l defăima" și a argumentat cu faptul că un judecător a renunțat la dezbaterea acestui dosar la începutul anului.
În acest context, dezamăgiți de politicieni și convinși că nimic nu poate schimba situația în care se află, doar trei din 10 persoane din oraș au votat la alegerile parlamentare din mai.
Criza economică a dus la creșterea vertiginoasă a sărăciei, 80% din populația de aproximativ 6,5 milioane fiind la limita sărăciei, potrivit Națiunilor Unite. Guvernul a fost criticat că a făcut prea puțin pentru a găsi soluții la criza orchestrată de elită dornică doar să exploateze resursele țării.
Agenția ONU pentru Refugiați a declarat că 3.460 de persoane au plecat sau au încercat să părăsească Libanul pe mare în acest an, mai mult decât dublul numărului din anul 2021.