Copiii din Ucraina au fost nevoiți să se ascundă în buncăre, pivnițe și stații de metrou timp de 920 de ore de când a început războiul, arată datele transmise de Salvați Copiii. Este vorba de aproximativ 38,3 zile, potrivit organizației, care adaugă că în Ucraina s-au auzit 16.207 de sirene în ultimul an.

În Harkov au existat peste 1.700 de alarme aeriene în ultimul an, cu o durată totală de aproximativ 1.500 de ore, în timp ce în regiunile Donețk și Zaporojie s-au auzit alarme timp de peste 1.100 de ore.

De-a lungul liniei frontului în sud-estul Ucrainei, bombardamentele nu încetează aproape niciodată. Familiile din această zonă au fost forțate să-și abandoneze casele, multe dintre ele acum distruse, pentru a trăi în subteran, fără lumină, apă și încălzire.

„Plângeam cu toții, eram îngroziți de moarte”, povestește o fată de 16 ani din Harkov. După ce a fost strămutată de câteva ori, ea a contactat voluntari pentru a fi scoasă din zonă, alături de alți opt copii, până în Zakarpattia, în vestul îndepărtat al Ucrainei, unde locuiește acum cu bunica ei.

Chiar dacă regiunea de vest este considerată una dintre cele mai sigure, fata a spus că sirenele aeriene încă se aud, iar când se întâmplă asta, stă în pivniță cam o oră.  Dar dacă alarma o prinde în timp ce este la școală, trebuie să caute adăpost.

„Când este o alarmă aeriană, noi, elevii seniori – clasele a IX-a până la a XI-a – mergem la primărie. Acolo e amenajat  un buncăr”, spune fata. „ Până la buncăr ne ia cinci minute dacă alergăm sau 15 minute dacă mergem agale. Dar întotdeauna m-am întrebat în cât timp aș ajunge la adăpost dacă alarma pornește în timpul unei pene de curent, când nu pornește sirena, dar începe un atac cu rachete... A durat 47 de secunde.”

Nu toată lumea are acces la un buncăr echipat și complet mobilat și mulți continuă să se adăpostească în subsolurile adesea reci ale blocurilor rezidențiale sau ale altor clădiri.

În Dnipro, oraș din estul Ucrainei, atacurile sunt mai frecvente. Orașul a fost dramatic lovit recent, când un atac cu rachete a distrus un bloc de apartamente și a luat viața a 46 de civili. O profesoară de la o grădiniță din apropiere de Dnipro a declarat pentru Salvați Copiii că alarmele aeriene sunt acum un mod de viață pentru elevii ei. „Se îmbracă, ies afară, ocolesc instituția și coboară la adăpost ... Copiilor le ia aproximativ  3 minute să se pregătească să coboare”, spune profesoara care împreună cu colegii ei, trebuie să evacueze în jur de 200 de copii - mulți dintre ei cu nevoi speciale, de fiecare dată când se declanșează sirena.

Subsolul instituției este acum echipat pentru desen, joacă și dans. De asemenea, fiecare elev are o boxă cu un rucsac de urgență plin cu apă, gustări, haine călduroase și jucării preferate.

În orașe mai mari, precum capitala Kiev, familiile își duc copiii în parcări subterane sau în stații de metrou. Unii dintre ei și-au instalat chiar și corturi în aceste pasaje subterane în primele etape ale războiului.

„Când aeronavele decolează, ne pregătim. Mi-a fost frică în primele zile de război, iar acum totul este rutină. Fiecare are rucsacul lui. Îl iau și ies”, a povestit o femeie, mamă a doi copii. Mersul la metrou odată cu lansarea rachetelor este acum un obicei pentru multe familii.

Stresul vieții de zi cu zi sub bombardamente afectează major sănătatea mintală și psihosocială a copiilor și adulților. Organizația Mondială a Sănătății estimează că una din cinci persoane care se confruntă cu conflicte prezintă un risc ridicat de a dezvolta o formă de tulburare mintală, simptomele devenind mai severe pe măsură ce ostilitățile continuă.

Acest an de război împotriva copiilor a fost evaluat într-un nou raport Save the Children, A Heavy Toll. Acesta subliniază pericolul grav și constant cu care se confruntă în fiecare zi băieții și fetele din Ucraina și subliniază suferința psihologică provocată de confruntarea cu violența, de separarea de familie și prieteni, strămutare și de lipsa accesului la educație, printre altele.

Salvați Copiii solicită părților în conflict să-și respecte obligațiile în temeiul dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului și să se asigure că civilii și bunurile civile, în special cele care afectează copiii, cum ar fi casele, școlile și spitalele, sunt protejate împotriva atacurilor și susține că responsabilii pentru încălcări ale drepturilor copiilor trebuie trași la răspundere.