În timp ce regimul islamic încearcă să se replieze pe repede înainte după moartea președintelui Raisi, mulți iranieni se bucură de dispariția unuia dintre cei mai duri reprezentanți ai represiunii. De numele fostului președinte supranumit "Măcelarul din Teheran" se leagă epurările masive, de zeci de mii de morți, din 1979 până acum, dar și faptul că el a implicat Iranul pentru prima dată într-un război direct cu Israelul.

Oficial, Iranul este în doliu național. Pentru milioane de iranieni însă, dispariția bruscă a Măcelarului din Teheran este un motiv de bucurie.

Sub mandatul său au avut loc cele mai ample proteste de la întemeierea Republicii Islamice, iar printre categoriile care au toate motivele să se bucure, nu să-i jelească moartea sunt femeile din Iran. De altfel, reacția unei activiste iraniene din exil e cât se poate clară.

"Ebrahim Raisi, președintele Republicii Islamice Iran, cunoscut de noi, iranienii, drept Măcelarul din Teheran, a murit! Drag popor al Iranului, bucură-te pentru moartea lui Ebrahim Risi și a ucigașilor națiunii. Este dreptul tău. Sunt fericită de fericirea voastră!", a transmis pe rețeaua socială X Masih Alinejad, activistă iraniană pentru democrație.

De ce era atât de urât Raisi de unii dintre iranieni? Din cauza fanatismului său și a cinismului cu care a trimis moarte zeci de mii de dizidenți și prizonieri de război.

Analistul Arash Azizi declara: "Cred că, deși e o competiție strânsă, președintele Raisi are mai mult sânge pe mâini decât oricare alt oficial al Republicii Islamice. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în justiție. În anii '80, cel mai sângeros deceniu al Republicii Islamice, în care au fost executați mii de dizidenți, Raisi era în sistemul judiciar. Cel mai important și cel mai infam, în 1988, a făcut parte dintr-un grup de 2 până la 4 persoane care a trimis la moarte peste 3.000 de prizonieri politici, dacă nu mai mulți."

Ebrahim Raisi a fost președintele Republicii Islamice aproape trei ani. Mereu cu turban negru și acoperit cu o mantie religioasă lungă, a fost ales în urma unor alegeri la care s-a înregistrat cea mai mică prezență la vot, semn al neîncrederii iranienilor față de regimul teocratic de la Teheran. El a prezidat reprimarea fără milă a protestelor din 2022, după ce o tânără a fost ucisă în bătaie de poliție, pentru că nu purta vălul islamic.

Acum, după dispariția lui, regimul de la Teheran trebuie să se replieze rapid, pentru că atât intern, cât și extern este slăbit.

Reporter Sky News: "Rar se întâmplă schimbări fundamentale la vârful elitei din Iran. Este o structură de putere foarte opacă. Pozițiile din care se dictează politica externă a Iranului, ce ne poate afecta, tot ce e legat de Houthi, Hezbollah, Hamas... sunt acestea: liderul suprem, președintele și ministrul de Externe. Doi dintre acești trei oameni lipsesc acum din peisaj."