În Sri Lanka, lovită de o criză economică fără precedent, oamenii ajung să aleagă între medicamentele esențiale și mâncare. „Cred că zilele mele sunt numărate”, spune un bărbat. La fel ca el gândesc tot mai mulți oameni, scrie The Guardian.
Sunman Senthilnathan a fost diagnosticat cu cancer de colon în urmă cu trei ani, iar de atunci viața lui depinde medicamente care ajung în capitala Colombo din două în două luni. Acum îi e și mai dificil să găsească tratamentul, din cauza crizei economice care a provocat penurie de combustibil, alimente și medicamente și a dus la tulburări politice de proporții.
La fel ca și alți bolnavi care au diabet sau hipertensiunea arterială, Senthilnathan s-a chinuit în timpul crizei să-și găsească – și să-și permită – medicamentele. A ajuns în fața unei situații extrem de dificile: să renunțe la medicamente sau să ia mai puține, sau să renunțe la mese și să schimbe dieta.
„Prețurile continuă să crească, iar medicamentele sunt inaccesibile. Nu există înlocuitori mai ieftini, așa că am renunțat la unele medicamente”, spune Senthilnathan, care supraviețuiește doar cu o pensie. Ia mai puține medicamente, pentru că doar atât reușește să cumpere.
Bărbatul spune că a fost deja nevoit să reducă atât cantitatea, cât și calitatea alimentelor. „În fiecare lună, prețurile cresc, iar în curând pensia mea va trebui să fie cheltuită pentru medicamente.”
Senthilnathan a decis să încerce să-și înlocuiască medicamentele cu medicamente tradiționale, dar nu știe dacă e bine să facă așa.
„Cred că zilele mele sunt numărate. Un prieten de-ai mei care era bolnav de cancer a murit în timpul pandemiei de Covid, deoarece nu putea fi operat atunci. Eu mi-am amânat analizele pentru că lipseau materiale medicale, așa că sunt mai vulnerabil la infecții. Sunt condamnat la moarte. De fiecare dată când mă ghemuiesc de durere, mă tem pentru viitorul celor două fiice ale mele care încă studiază. Nu pot merge în străinătate pentru tratament”, afirmă bărbatul.
Aproape 200 dintre medicamente, folosite în principal de pacienții cu cancer și rinichi, sunt insuficiente, sau ajung mult prea târziu atunci când sunt necesare la intervențiile chirurgicale.
Conducerea lui Rajapaksa a dus insula spre un dezastru economic major, țara ajungând să aibă datorii internaționale pentru a finanța proiecte de infrastructură spectaculoase, care erau asociate cu corupția. Criza globală a costului vieții s-a accentuat, sunt cozi la benzinării, iar oamenii nu au curent electric în case și renunță la unele mese. Biroul de imigrare a fost luat cu asalt de cei care vor să își găsească un loc de muncă în străinătate.
Beverton Rayan, care este profesor în Colombo, are diabet zaharat de tip 1 și cheltuiește acum aproximativ 20.000 de rupii (46 de lire sterline) pe lună numai pe insulină, dublu ca înainte. În plus, trebuie să aștepte până la trei zile până când medicamentul să ajungă în farmacie. „Pentru oamenii cu un venit și mai mic decât mine, poate fi o chestiune de viață sau de moarte”, spune el.
Rayan a reușit să-și continue regimul medical împrumutându-se de la părinții săi. Dar acum are nevoie de mai mult. Costul în spirală al alimentelor a însemnat renunțarea la o dietă săracă în carbohidrați și bogată în proteine. „Acum mănânc orice”, spune el. „Când țineam o dietă cu mai puține calorii obișnuiam să iau mai puține insulină. Acum, că mâncarea este mai scumpă, dacă mănânc mai multe calorii, trebuie să iau mai multă insulină... care oricum este deja mai scumpă. Este o spirală nesfârșită a iadului.”
Swarna Gamlath, în vârstă de 49 de ani, este pacientă a clinicii de cardiologie dintr-un spital public. Spune că spitalul nu are medicamentele de care are nevoie, dar că nu își permite să le cumpere de la farmacie, deoarece prețurile s-au triplat. Recent, ea a trebuit să renunțe pentru o lună la medicamente esențiale.
„Singura soluție pe care am putut-o vedea a fost să iau doar doza de dimineață. Speram la un rămas bun pe termen mai lung, de dragul copiilor mei, dar acum probabil că va fi mai rapid și mult mai dureros.”, spune ea.