De mai bine de un deceniu, Beijingul încearcă să-și reducă dependența față de dolar, pe motiv că economia SUA se confruntă cu riscuri precum criza financiară din 2008, și din dorința de a-și spori sfera de influență, scrie The Guardian.
După invazia Rusiei în Ucraina, Moscova a fost suspusă sancțiunilor, i s-a interzis accesul la tranzacții bazate pe dolari americani și i s-a limitat capacitatea de a tranzacționa cu alte țări.
Pe lângă pedepsirea Kremlinului, în urma sancțiunilor impuse de Occident, a apărut un câștigător neașteptat: yuanul chinezesc. Anul trecut, ponderea importurilor rusești plătite în yuani a crescut de la 4% la 23%. În februarie, yuanul a depășit dolarul ca cea mai tranzacționată monedă la bursa din Moscova pentru prima dată în istorie.
China face de mult eforturi pentru a-și impune moneda pe piața internațională, chiar de dinainte de războiul din Ucraina și, deși yuanul este încă cu mult în urma dolarului în ceea ce privește cota pe piața internațională, din martie 2021 până în martie 2023 cota sa s-a dublat.
China încurajează și alte țări să folosească yuanul pentru tranzacțiile internaționale. Argentina și Brazilia au ajuns recent la acorduri pentru a plăti importurile China în yuani și nu în dolari americani. În aprilie, Bangladesh a anunțat că a aprobat o plată în yuani în valoare de 318 milioane de dolari pentru a deconta o parte dintr-un împrumut rusesc care a fost utilizat pentru finanțarea dezvoltării unei centrale nucleare. Este un exemplu rar de utilizare a yuanului pentru o tranzacție internațională care nu implică China.
Daniel McDowell, de la The Wilson Center, a declarat: „Până în prezent, utilizarea internațională a yuanului ca monedă de plată a implicat în primul rând China ca parte a tranzacției. Pentru a face afaceri cu Rusia, partenerii străini nu au cu adevărat alternative – vor trebui să ia în considerare utilizarea unor valute de plată mai puțin tradiționale, cum ar fi yuan și ruble”.
Economia Chinei este mult mai legată de cea a Vestului decât de Rusia și mulți analiști cred că ar fi imposibil ca Occidentul să pedepsească China din punct de vedere economic fără să aibă de suferit. Totuși, China vrea să se protejeze cât mai mult posibil, iar internaționalizarea yuanului este o parte a acestei strategii. În martie, o companie chineză a folosit yuani pentru a cumpăra 65.000 de tone de gaz natural lichefiat (GNL) de la TotalEnergies, o multinațională franceză, fiind pentru prima dată când moneda Chinei a fost folosită într-o tranzacție internațională de acest fel.
Beijingul nu vrea să depindă de dolar pentru importurile importante, așa că acesta este un pas cheie în asigurarea securității energetice a Chinei. Într-un articol publicat anul trecut, Xu Jin, economistul șef la China Energy, o companie de stat, a scris că China „trebuie să accelereze campania de internaționalizare a yuanului” pentru a se proteja în fața crizei energetice din cauza sancțiunilor impuse Rusiei.
China a dezvoltat, de asemenea, o alternativă la Swift, precum și o monedă digitală. Aceste inovații tehnologice sunt mai puțin importante decât factorii politici care influențează popularitatea internațională a yuanului, dar fac parte din campania de amploare a Beijingului de a-și transforma moneda într-o alternativă atractivă la dolar.
Campania de independență față de dolar este, de asemenea, legată de mândria națională. Într-un raport recent despre eforturile Chinei de a se impune financiar se notează: „Prin definiție, China nu poate pretinde că este o mare putere dacă continuă să se bazeze pe dolar pentru comerț, împrumut extern și pentru a plăti energia și mărfurile ”
Pentru liderii Chinei însă, un rol internațional mai important pentru yuan trebuie să fie echilibrat cu controlul partidului asupra piețelor financiare interne.
Internaționalizarea cu adevărat a yuanului ar însemna slăbirea controlului guvernului asupra fluxurilor de capital și ar permite pieței să joace un rol mai important în evaluarea monedei. Acesta nu este un risc pe care partidul este dispus să și-l asume, nici din punct de vedere politic, nici filozofic. Un principiu central al filozofiei sale economice este că statul ar trebui să aibă un rol esențial în economie.