Localnicii din localitate de frontieră Plauru erau în alertă, joi seară, după o nouă serie de atacuri rusești asupra portului Ismail. Fuseseră treziți din nou de zgomotul luptelor care s-au dat la câteva sute de metri de casele lor. Unii chiar au mers prin pădurea de pe malul Dunării, aproape de locul unde au fost găsite rămășițele din dronă.Localnic: S-a auzit o explozie puternică vis-a-vis de port. Aici unde a căzut drona aia e un port unde mai încarcă ucrainenii cereale.
Reporter: Vă referiți la drona care ar fi căzut duminică spre luni?
Localnic: Da. Aia s-a auzit cel mai tare. Ei au mai dat în portul ucrainean, dar cred că mai amorsează Dunărea, dar când au dat-o pe teritoriul nostru a zguduit comuna.
Zgomotele războiului au devenit deja obișnuință pentru oamenii din Plauru. Casele lor sunt ultimele din țară, în această parte a frontierei. Unii dintre ei au realizat că sunt la câteva sute de metri de o țară aflată în război încă de anul trecut când au auzit clopotele bisericilor din Ismail.
Localnic: Începuse atunci, prima dată, înainte de împușcături, au început goarnele și clopotele. Sunt biserici multe. Chiar dacă nu voia să plângi, tot plângeai când auzeai. Ți-e frică. Acum ne-am învățat cu astea, nici nu le mai băgăm în seamă.
Reporter: Le-ați auzit și azi noapte (noaptea de miercuri spre joi – n.r.)?
Localnic: Au bubuit. Două parcă sau ceva, după ora 2 și ceva. Se plimbă militarii pe aici, poliția de frontieră dintr-o parte în alta.
Reporter: Vă temeți că una dintre drone va cădea la dumneavoastră?
Localnic: Păi dacă greșesc ăia de acolo și n-o împușcă sau dacă o împușcă și cade în partea asta. Ce-o vrea Dumnezeu.
Reporter: Vă temeți că s-ar putea să greșească iar și să cadă?
Localnic: Păi eu știu, cum a fost aia acolo în pădure. Bine că a dat-o Dumnezeu în pădure și nu în vreo locuință.
Reporter: Dar vă temeți?
Localnic: Până acum n-am crezut că o să treacă, dar acum că a și trecut...
Totuși, viața merge înainte. Portul Izmail era la câteva sute de metri depărtare. Joi, macaralele încărcau navele ancorate. Teama de război trece Dunărea, dar nu prinde rădăcini.
