Cele mai mari puteri militare ale Europei elaborează planuri pentru a prelua de la SUA responsabilităţi mai mari pentru apărarea continentului, inclusiv o propunere către administraţia Trump pentru un transfer gestionat în următorii cinci până la zece ani, scrie Financial Times, preluat de News.ro.

Discuţiile reprezintă o încercare de a evita haosul unei retrageri unilaterale a SUA din NATO, o temere provocată de ameninţările repetate ale preşedintelui Donald Trump de a slăbi sau de a se retrage din alianţa transatlantică care a protejat Europa timp de aproape opt decenii.

Marea Britanie, Franţa, Germania şi ţările nordice se numără printre ţările implicate în discuţiile informale, dar structurate, potrivit a patru oficiali europeni implicaţi. Scopul acestora este de a elabora un plan care să transfere povara financiară şi militară către capitalele europene, planul urmând a fi prezentat SUA înainte de summitul anual al NATO de la Haga din iunie.

Propunerea ar include angajamente ferme privind creşterea cheltuielilor europene pentru apărare şi consolidarea capacităţilor militare, într-un efort de a-l convinge pe Trump să accepte o predare treptată a responsabilităţilor, care ar permite SUA să se concentreze mai mult asupra Asiei.

SUA, care cheltuiesc pentru apărare mai mult decât toţi ceilalţi aliaţi NATO la un loc, sunt indispensabile pentru securitatea europeană.

În plus faţă de descurajarea nucleară - care este angajată în apărarea Europei, mai multe forţe aeriene europene transportând arme nucleare americane - SUA furnizează capacităţi militare pe care aliaţii continentali nu le deţin, administrează baze aeriene, navale şi de trupe şi au 80 000 de soldaţi staţionaţi în Europa.

De la alegerea lui Trump, ţări precum Germania, Franţa şi Regatul Unit au luat măsuri pentru a-şi creşte cheltuielile pentru apărare sau pentru a accelera creşterile deja planificate, în timp ce UE a lansat iniţiative pentru ca statele sale membre să accelereze creşterea investiţiilor militare.

Oficialii au declarat că ar fi nevoie de aproximativ cinci până la zece ani de creştere a cheltuielilor pentru a ridica capacităţile europene la un nivel la care acestea ar putea înlocui majoritatea competenţelor SUA, fără a include descurajarea nucleară a SUA.

„Creşterea cheltuielilor este singura soluţie pe care o avem: împărţirea poverii şi îndepărtarea de dependenţa de SUA”, a declarat unul dintre oficiali. „Începem aceste discuţii, dar este o sarcină atât de mare, încât mulţi sunt copleşiţi de amploarea ei”, a recunoscut oficialul.

În timp ce diplomaţii americani i-au asigurat pe omologii lor europeni că Trump rămâne angajat faţă de apartenenţa la NATO şi faţă de clauza de apărare reciprocă prevăzută de Articolul 5, multe capitale europene sunt îngrijorate că Casa Albă ar putea decide să reducă rapid desfăşurarea de trupe sau echipamente sau să se dezangajeze de la sarcinile comune ale NATO.

Unele capitale nu au fost dispuse să se angajeze în discuţiile privind transferarea sarcinilor de teamă să nu încurajeze SUA să acţioneze mai rapid, au declarat oficialii, crezând că - în ciuda retoricii - Trump nu intenţionează să facă schimbări semnificative în ceea ce priveşte prezenţa ţării în Europa. Alţii sunt sceptici că administraţia sa ar fi chiar de acord cu un proces structurat, dată fiind natura sa imprevizibilă.

„Ai nevoie de o înţelegere cu americanii şi nu este clar dacă vor fi dispuşi să o facă. Poţi avea încredere în ei că se vor ţine de ea?”, a declarat un oficial.

Oficialii spun că în prezent sunt în curs de desfăşurare şi au loc regulat discuţii conduse de Franţa şi Regatul Unit cu privire la formarea unei „coaliţii a celor dispuşi” să sprijine Ucraina în războiul său împotriva Rusiei şi să investească în apărarea europeană. Aceste discuţii, care au loc între mai mult de o duzină de puteri europene în materie de apărare, nu implică SUA.

Întrebat ce înseamnă un pilon european în cadrul NATO şi dacă el este posibil, un al treilea oficial occidental de rang înalt a răspuns: „O vedem chiar acum: Marea Britanie şi Franţa iau iniţiativa (privind o forţă de reasigurare pentru Ucraina) fără americani”.

Oficialii NATO susţin că menţinerea alianţei cu o implicare mai redusă sau inexistentă a SUA este mult mai simplă decât crearea unei noi structuri, având în vedere dificultatea recreării sau renegocierii planurilor sale militare existente pentru apărarea continentului, a obiectivelor şi regulilor sale privind capacităţile, a structurii sale de comandă şi a articolului 5.

Apărarea de bază a Europei ar necesita întotdeauna Marea Britanie şi alte puteri navale atlantice, ţările nordice pentru nordul continentului şi Turcia pentru apărarea sud-estică, au declarat oficialii, adică membri pe care NATO îi are deja.

„Chiar şi fără Statele Unite, NATO oferă o structură pentru cooperarea în domeniul securităţii în Europa”, a declarat Marion Messmer, cercetător principal pentru securitate internaţională la Chatham House.

„Există aspecte care ar trebui înlocuite în cazul dezangajării SUA. Cu toate acestea, există o structură şi un cadru de infrastructură cu care europenii sunt foarte familiarizaţi. Asta face deja o mare parte din munca pe care ar trebui să o faci de la zero dacă ar trebui să creezi un alt tip de structură doar pentru membrii europeni”, a adăugat Messmer.