PNL va rămâne în istoria alegerilor cu cea mai proastă campanie electorală postdecembristă. Are cel mai slab candidat din competiție, cel mai mare rateu în a capitaliza erorile adversarilor și cea mai incoerentă gândire strategică.
Ultima din șirul de erori este anunțul privind întreruperea colaborării politice cu PSD, după decizia Curții Constituționale care a interzis participarea Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale. “Coaliția noastră de guvernare cu PSD se oprește aici. Rămânem în Executiv doar pentru a împiedica escaladarea completă a abuzurilor pe care le pot realiza pentru a câștiga alegerile. Sigur că PSD și-ar dori să guverneze singur în următoarea perioadă, pentru a introduce cota progresivă, pentru a subordona justiția și instituțiile statului, pentru a direcționa resursele financiare ale bugetului în acțiuni populiste și către clientela din partid. Acest lucru nu se întâmpla!”, a anunțat președintele PNL Nicolae Ciucă, într-un mesaj care s-a dorit dramatic, dar a sfârșit prin a fi complet ridicol.
Nonsensul perfect – “se încheie coaliția de guvernare, dar rămânem în guvern” – trădează lipsa de direcție a partidului, aflat în degringoladă de cel puțin patru ani. De fapt, PNL este prins fără scăpare într-o spirală descendentă, la capătul căreia partidul va ieși descompus până la nivel de celulă. Nicio mutare politică, nici măcar schimbarea conducerii, nu mai poate salva PNL de la dezastru. Prizonier al PSD, partidul liberal e condamnat să rămână la cheremul lui Marcel Ciolacu.
Să presupunem că liberalii au descoperit, după decizia CCR, că PSD e un partid abuziv. O decizie de asemenea magnitudine, care încalcă grav principiile democrației, ar fi trebuit să îi scoată pe liberali în stradă. Este pentru prima dată când Curtea intervine atât de brutal în alegerile pentru cea mai importantă funcție în stat, iar delimitarea simbolică de partidul lui Ciolacu este insuficientă în raport cu gravitatea acțiunii judecătorilor constituționali.
În mediile politice și de presă, se vorbea de câteva săptămâni despre retragerea lui Șoșoacă. Scopul era același: voturile ei să ajungă la liderul AUR, George Simion, iar aceasta să intre în turul al doilea al prezidențialelor, alături de Ciolacu. Judecătorii CCR sunt numiți politic, iar ei păstrează legătura cu partidele care i-au susținut. Este imposibil ca, în timp ce la CCR se plănuia lovitura de proporții asupra democrației, niciunul din cei cinci judecători apropiați de PNL (trei numiți practic de partid și doi – de președintele Iohannis) să nu fi aflat absolut nimic și să nu fi avertizat conducerea partidului. Imobilismul PNL în această chestiune gravă rămâne un semn de întrebare.
Odată confruntat cu abuzul grav al PSD, PNL ar fi trebuit să se despartă complet de PSD. N-a făcut-o, invocând penibilul argument că doar la guvernare poate împiedica și alte atacuri ale lui Ciolacu la statul de drept și la bugetul țării. De fapt, liberalii se tem că își vor pierde primarii chiar înainte de alegeri, ceea ce ar afecta grav scorul electoral deja șubred al partidului.
De ce se mulțumește, totuși, PNL cu acest discurs duplicitar, ignorând pericolul de a fi sancționat chiar de electoratul propriu? Pentru că liderii partidului știu că PSD nu are alte opțiuni de guvernare, după alegeri. E greu de crezut că pesediștii vor să formeze după decembrie 2024 o coaliție care să excludă PNL. Nu e interesul strategic al PSD să lase PNL în opoziție în condițiile în care 2025 se anunță un an greu, cu reducerea masivă a cheltuielilor pentru echilibrarea bugetului. De aceea, Marcel Ciolacu are dreptate când spune despre certurile cu liberalii: “cine să ne mai creadă?!”.