Anton a fost luat prizonier de forțele ucrainene în apropiere de orașul Nikolaev la începutul invaziei împreună cu alți cinci soldați din unitatea sa, scrie The Guardian. Cu toate că au trecut mai multe săptămâni de când a fost eliberat în cadrul unui schimb de prizonieri, experiența războiului și a capturării sale continuă să îl bântuie.

Pe când încă se obișnuia cu arma și uniforma militară, Anton s-a găsit dintr-o dată înconjurat de forțele ucrainene în timp ce gloanțele zburau peste tot în jurul său, unul dintre ele lovindu-l în mână.

„Era prima noastră confruntare cu inamicul; noi nici nu trăsesem încă vreun glonț. Ne-au prins în ambuscadă și nu am putut să luptăm. A trebuit să ne predăm”, a spus Anton, un soldat rus de 21 de ani, într-un interviu pentru The Guardian.

Anton a fost luat prizonier de forțele ucrainene în apropiere de orașul Nikolaev pe 2 martie împreună cu alți cinci soldați din unitatea sa. La vremea aceea, rușii porniseră o ofensivă împotriva orașului strategic din apropiere de Marea Neagră în care se construiesc nave de mare gabarit.

Anton, care a cerut să nu i se publice numele real, a petrecut următoarele 45 de zile în captivitate. A fost până la urmă eliberat la mijlocul lunii aprilie după ce Moscova a organizat un schimb de prizonieri cu Kievul și a oferit acest interviu de pe teritoriul rusesc.

Povestea lui Anton este foarte rară întrucât atât Ucraina, cât și Rusia au oferit foarte puține informații despre soarta sutelor de captivi ruși. Moscova nu publică numele militarilor săi capturați în timpul războiului din Ucraina.

Anton, care provine dintr-un orășel izolat din Siberia, a semnat un contract pentru a se alătura armatei ruse în decembrie, la scurt timp după ce a absolvit școala vocațională. În retrospectivă, ar fi trebuit „să facă orice” ca să evite armata, a spus Anton.

Unitatea sa a fost transferată în ultimele zile din decembrie peninsulei anexate Crimeea, acolo unde i s-a spus că va lua parte la un antrenament de o săptămână. Până la acel moment, Anton spune că nu a fost deloc pregătit pentru un război în toată măsura.

Pe măsură ce săptămânile treceau și ei nu au mai plecat din Crimeea, unii dintre colegii săi au început să fie tot mai îngrijorați de faptul că vor fi trimiși la război, dar Anton continua să creadă că astfel de speculații erau „absurde”.

„Mulți dintre tineri nici nu puteau să își imagineze că am putea pleca la război”, a povestit Anton. „Ne-au spus despre asta în ultimul moment, în noaptea dinaintea invaziei. Până la urmă, este chiar nedrept felul în care autoritățile ruse m-au tratat. Am fost trimis în Ucraina complet nepregătit.”

Și alți soldați ruși au spus că nu știau că vor merge la război decât cu foarte puțin timp înainte de a fi trimiși la înaintare. Experții militari spun că decizia autorităților de la Moscova de a-și ascunde adevăratele intenții față de proprii lor soldați este una dintre explicațiile pentru eșecul campaniei militare a Rusiei.

În ziua de după ce primele trupe ruse au invadat, pe 25 februarie, unitatea lui Anton a primit ordinul de a intra în Ucraina din Crimeea. El a spus că au fost transportați cu blindatele până la marginea Nikolaevului, care era bombardat la acea vreme de forțele ruse în primele zile ale războiului.

Și-au continuat apoi drumul pe jos, iar când o parte a unității sale s-a desprins de grupul principal, soldații ruși au fost atacați de ucrainenii care stăteau la pândă. Evenimentul a avut loc pe 2 martie, la doar o săptămână după ce au invadat Ucraina.

Anton spune că în timp ce era capturat a fost lovit de un glonț tras de soldații ucraineni care i-a fracturat un os de la mână. În scurt timp, trupele ucrainene i-au pus un sac pe cap și l-au transferat într-o închisoare, a cărei locații nu o cunoaște nici în ziua de azi.

Cu toate că nu a fost agresat fizic, viața în captivitate era dominată de frică. „Tremuri la cel mai mic zgomot. În fiecare zi speri că nu va fi ultima ta zi și că nu vei fi omorât”, și-a amintit Anton.

Anton a spus că unii dintre paznici păreau să „dorească să îți facă rău”, cei mai mulți au rămas calmi și „nu-și afișau instinctul animalic”.

Cea mai mare provocare a lui Anton în captivitate a fost plictiseala de zi cu zi. „Dacă aveam noroc, ni se dădea ceva de citit la întâmplare. Uneori ne lăsau să privim propaganda ucraineană la televizor”, a povestit militarul rus.

De cele mai multe ori, însă, Anton își petrecea zilele în capitvitate privind zidurile din fața sa. Până când a fost eliberat, a fost mutat de trei ori.

La un moment dat, un cunoscut vlogger ucrainean i-a luat un interviu. „Într-o astfel de situație, ca prizonier, ești conștient că nu ai opțiunea de a spune 'nu'. Accepți chiar dacă ei îți spun că poți refuza”.

Lui Anton i s-a spus la începutul lunii aprilie că va fi dat la schimb pentru un soldat ucrainean. Cu toate că Rusia și Ucraina au făcut mai multe schimburi de prizonieri, ambele țări au păstrat secretele mecanismului prin care se realizează aceste schimburi.

Ucraina a spus pe 4 aprilie că are 600 de prizonieri de război ruși; Rusia nu a spus câți prizonieri ucraineni are, dar avocatul drepturilor omului a spus la finalul lunii martie că cel puțin 500 de prizonieri de război ucraineni sunt în Rusia, la care se mai adaugă și cei peste 1.000 de luptători care au părăsit buncărele oțelăriei Azovstal din Mariupol și care au fost transferați pe teritoriul controlat de ruși.

Ucraina a spus că luptătorii din Azovstal vor fi eliberați în schimbul prizonierilor ruși, dar unii dintre oficialii Moscovei au spus că ucrainenii capturați ar putea fi judecați și chiar executați.

Potrivit lui Anton, el a fost unul dintre 18 soldați ruși care au fost schimbați pentru 18 prizonieri ucraineni în apropiere de Melitopol, oraș din sudul Ucrainei ocupat de ruși.

Imediat de a ajuns înapoi în Rusia, a fost chestionat de serviciile de securitate despre timpul petrecut în Ucraina. „Au vrut să știe dacă mai pot avea încredere în mine. A fost o procedură standard”, a povestit Anton.

Anton a spus că a început să resimtă cu adevărat efectele pe care captivitatea le-a avut asupra minții și a corpului său de-abia la câteva zile după ce a fost externat dintr-un spital din Rusia.

„În timpul captivității mele, am blocat majoritatea emoțiilor”, a povestit Anton. „Am încercat să nu mă gândesc la viața mea. Dar acum, am vise oribile, de-abia mai pot să dorm. M-am îngrășat mult.”

Anton a spus că autoritățile i-au oferit o compensație de aproximativ 2.500 de euro pentru rănile suferite. Conform legislației care se aplică în armata rusă, militarii nu primesc nicio compensație specială dacă sunt luați prizonieri, iar Anton este așteptat să revină în armată după ce i se vindecă rănile.

Dar după experiența din Ucraina, Anton spune că încearcă să găsească o modalitate de a-și încheia de tot serviciul militar. „Vreau doar să mă întorc acasă, asta e tot ce vreau.”