Un studiu arată că mecanismul critic care facilitează circulația apei în Oceanul Atlantic este în pericol să intre în colaps din cauza efectului de încălzire globală produs de nivelul ridicat al emisiilor de gaze cu efect de seră, scrie El Pais.
În 2018, două investigații separate au ajuns la aceeași concluzie: sistemul de circulație al apei din oceane este tot mai slăbit. Principalul set de curenți oceanici care transportă o cantitate imensă de apă de la tropice spre mările nordice va încetini din cauza impactului schimbărilor climatice.
Ultimul raport al Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climatice (IPCC) din cadrul ONU, publicat anul acesta, a ajuns la aceeași concluzie.
Acum, însă, un nou studiu merge încă și mai departe, susținând că așa-numita „circulație meridională de răsturnare atlantică” (AMOC) va intra în colaps în următoarele decenii dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu sunt reduse de îndată.
Articolul spune că momentul de cumpănă va fi undeva în jurul anului 2057, dar alți oameni de știință cred că nu există destule informații pentru a ne aștepta la un colaps.
Oricine merge la plajă să înoate în mare zilele acestea poate înțelege cum funcționează AMOC. Când intri câțiva metri în apă, vei observa că stratul de apă de mică adâncime este cald, în timp ce straturile mai adânci sunt mai reci. În acest context, diferența de temperatură are de-a face cu impactul direct al radiației solare.
Dar, la scară globală, situația este mai complexă. Mările ecuatoriale sunt mai calde, iar cu cât sunt mai calde, cu atât apa, care circulă spre latitudini mai mari sub formă de curenți oceanici, precum Gulf Stream, este mai puțin densă și grea.
Pe drum, curentul temperează Atlanticul de Nord și de Sud și clima Europei de Vest și a coastei de est a continentelor americane.
La celălalt capăt al acestui sistem de circulație, situația este în oglindă: apele reci din zonele arctice se duc spre fundul oceanului și se deplasează spre zonele ecuatoriale.
În ciuda numelui său, AMOC nu rămâne în Atlantic. Din cauza temperaturii și a salinității relativ mai mari ale oceanelor Pacific și Indian, circulația Atlanticului ajunge și în aceste oceane.
Deși afectează cel mai mult clima, AMOC are un impact și asupra distribuției deșeurilor și nutrienților în oceanele de pe tot globul.
„AMOC a ajuns dintr-o stare slăbită la cea de acum la finalul ultimei ere glaciare, acum 12.000 de ani”, a spus Susanne Ditlevsen, matematician și statistician de la Universitatea din Copenhaga și coautor al studiului care prezice posibila prăbușire a AMOC.
Cu 12 milenii în urmă, condițiile climatice s-au schimbat atât de mult încât au ajutat la declanșarea marilor revoluții umane, precum expansiunea pe întreaga planetă, agricultura și urbanizarea.
„Creșterea cantității de apă dulce (din cauza topirii gheții) încetinește AMOC, care ajunge într-o stare slăbită”, a explicat Ditlevsen. Cât timp este rece, apa dulce din zona arctică este mai puțin densă decât apa sărată, ceea ce înseamnă că ajunge la adâncimi și mai mari și dă peste cap circuitul.
„S-a produs o schimbare drastică de la finalul secolului al XIX-lea. Din 1880 și tot mai mult cu fiecare nou deceniu, într-o situație care nu poate fi comparată cu situația pre-industrială”, a spus Ditlevsen.
Pe baza acestor date și folosind instrumente statistice complexe, rezultatele studiului arată că AMOC ar putea intra în colaps cu mult înainte de finalul acestui secol – mai exact, în jurul anului 2057.
„Știu că asta este cea m ai controversată parte a studiului și mi-ar plăcea să mă înșel, dar dacă emisiile continuă așa cum sunt, acestea sunt rezultatele pe care le vom obține”, a conchis Ditlevsen.