Cel mai mare exod uman de după cel de-al doilea război mondial – 14 milioane de ucraineni forțați să ia doar câteva haine într-o geantă, să-și părăsească locuințele și să se mute unde or vedea cu ochii. Acesta a fost „cadoul” lui Vladimir Putin pentru Europa și pentru omenire de acest Crăciun. Este neîndoielnic faptul că această viziune barbară și cinică s-a înfiripat în mintea celui mai căutat criminal din lume la ora actuală după 2014, după cum susțin specialiștii și serviciile de informații occidentale. Opt ani de lipsă de acțiune și de inițiativă a Occidentului i-au permis lui Putin să măsoare, să testeze și să evalueze în teren toate opțiunile. Iar crearea unui tărâm al morții, un „bloodlands” - în formularea istoricului american Timothy Snyder, a fost prima dintre acestea, la granița Europei aducând un ev mediu lângă leagănul civilizației umane.

Crăciunul este o sărbătoare creștină, potrivit tradiției biblice, în care liniștea familiei, bunătatea și generozitatea oamenilor prevalează asupra goanei zilnice și a galopului în care s-au transformat viețile noastre. Împreună cu cei dragi pregătim și trăim câteva zile de relaxare și bunăvoință față de cei apropiați, cugetăm la pilda nașterii lui Hristos, ne bucurăm de bucate tradiționale, eventual găsim câteva cadouri sub brad.

Luna decembrie stă sub zodia Crăciunului, au loc acțiuni caritabile, gale cu strângeri de fonduri pentru cei mai năpăstuiți, mii și mii de familii oferă din mult sau din puținul lor produse, haine, tot felul de bunuri sau chiar bani ONG-urilor care fac acte de caritate. La fel, alte mii și mii de persoane fac acte de generozitate direct către familii nevoiașe pe care le cunosc.

Crăciunul este deopotrivă un moment de reflexivitate, de bilanț și de pus lucruri în ordine, de conceput proiecte și de schițat planuri. Este o perioadă în care privim cu mai multă atenție la cei din jurul nostru precum și la ce se întâmplă în preajma noastră, la evenimentele frumoase ca și la cele dureroase. Avem și noi problemele noastre, dar avem și capacitatea de a remonta lucrurile, suntem deseori critici și poate prea critici cu noi înșine dar, cumva, chiar dacă uneori cu greu și cu sacrificii, ajungem să ne atingem obiectivele. Iar unul din lucrurile cu care am impresionat lumea în acest an – și poate că chiar noi înșine am fost uimiți de ceea ce suntem în stare – este omenia, generozitatea și căldura cu care am primit refugiații ucraineni. Suntem un popor care a înțeles că sprijinul dezinteresat se oferă nu doar în luna decembrie, ci atunci când oamenii loviți de soartă ai mai mare nevoie de ajutor. Ne leagă suferința comună din timpul comunismului, ne leagă afinitatea de valori creștine, vecinătatea noastră, dar mai ales, cred, convingerea, bazată pe fapte istorice, că Rusia este astăzi o putere neo-imperială malefică, un continuator a viziunii lui Lenin și Stalin, un factor de destabilizare care nu propovăduiește nici libertatea, nici democrația, nici prosperitatea, ci suferința, crima, suferința. Toate acestea se pot verifica cu toți vecinii Federației Ruse, niciun stat democratic autentic nu a preluat și nu a împrumutat nici metodele sale de a lichida opoziția, nici de leadership, nici economic, nici social, nici politic. Nu e doar despre Occident vs. Rusia, e despre cum valorile, viața cotidiană, construcția societății și a sistemului politic pot rezista în secolul XXI. Rusia nu poate cu acest model politic, social, economic.

Simplul fapt că la noi în țară intră zeci de mii de oameni fugăriți de acasă de armatele lui Putin într-un război pe cât de nedrept, pe atât de mincinos a fost suficient pentru noi românii să reacționăm, să deschidem brațele și sufletele pentru a primi și pentru a ajuta ucraineni aflați în momente de mare fragilitate.

A fi refugiat nu este o năpastă oarecare, este o nedreptate care distruge totul în jur, desparte familii și comunități, blochează educația copiilor, pune la pământ rețele sociale, îmbolnăvește suflete, aruncă oamenii pur și simplu în prăpastia nesiguranței zilnice, destramă viața oamenilor într-un mod iremediabil pentru că nimic nu va mai fi la fel pentru cineva căruia i-a fost bombardată casa, distrus orașul, dezmembrat cotidianul, despărțită familia etc.

Este primul Crăciun de după cel de-al doilea război mondial în care Europa se confruntă cu un număr atât de mare de refugiați – peste 14 milioane de oameni strămutați. Vorbim aici de refugiați interni, oameni care au trebuit să își părăsească locuințele și să se mute în alte localități din propria țară, precum și de refugiații care trec granițele Ucrainei și care intră în Republica Moldova, în România, Ungaria, Slovacia sau Polonia. Cifra este copleșitoare, spre exemplu sunt țări în Europa care au o populație mai mică de 14 milioane de locuitori. Opt milioane nu mai sunt deja în Ucraina, iar speranțele întoarcerii lor sunt iluzorii atât timp cât agresiunea barbară rusă va continua.  Deși în România au intrat peste 3 milioane (începând cu 10 februarie), au rămas aproape o sută de mii, dar mii și mii continuă să intre zilnic. Condițiile nu permit pentru mulți continuarea vieții în Ucraina. După încheierea războiului și revenirea la o viață obișnuită, niciodată continentul european nu a mai cunoscut experiența refugiaților la o asemenea amploare.

Armata lui Putin nu doar că trimite necontenit rachete și obuze către orașele ucrainene într-un război atât de irațional și lipsit de orice sens, dar nu se oprește nici de Crăciun în condițiile în care oricum bombele sunt trimise nu spre obiective militare, ci direct către zonele locuite de civili, către infrastructura energetică.

Din ampla experiență comunistă, la fel de irațională, pe care Rusia a făcut-o „cadou” omenirii, știm că cinismul, barbaria și lipsa compasiunii reprezintă o caracterizare adecvată pentru diplomația rusă, așa că nu mai miră pe nimeni faptul că Putin și generalii lui nu s-au oprit din trimis bombe și rachete nici măcar în aceste zile de mare sărbătoare creștină.