În 1938, soţii Karl şi Rosi Adler din Germania au fugit de regimul nazist şi au vândut un Picasso pentru a-şi finanţa călătoria: 85 de ani mai târziu, moştenitorii acestui cuplu de evrei germani vor să recupereze tabloul, deţinut de un muzeu din New York şi evaluat la o sumă cuprinsă între 100 şi 200 de milioane de dolari.

Descendenţii cuplului au intentat un proces civil la Curtea Supremă a statului New York împotriva Muzeului de artă modernă Solomon R. Guggenheim din Manhattan, care expune din 1978 "Woman Ironing (La repasseuse)", un ulei pe pânză pe care Pablo Picasso l-a pictat în 1904, scrie Agerpres.

Grupul de reclamanţi - moştenitori din Statele Unite şi din Argentina - susţin că sunt proprietarii de drept ai operei şi afirmă în plângerea din 20 ianuarie că familia Adler a vândut-o sub presiune în octombrie 1938.

Într-un comunicat, Muzeul Guggenheim contestă o procedură "lipsită de fundament", care sugerează un proces civil.

Povestea extraordinară a tabloului "Woman Ironing" - ca şi cea a multor tablouri europene furate de nazişti sau dispărute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial - începe în 1916, când Karl Adler l-a cumpărat de la un galerist evreu din Munchen, Heinrich Thannhauser.

Adler, proprietar al unei fabrici de piele, şi soţia sa, Rosi, duceau o "viaţă prosperă" la Baden-Baden, în sud-vestul Germaniei.

Sosirea lui Hitler şi a naziştilor la putere la Berlin marchează începutul teribilelor persecuţii ale evreilor din Germania şi a îngheţării sau confiscării proprietăţilor şi bunurilor acestora.

În iunie 1938, soţii Adler au decis să fugă din ţară, stabilindu-se în Olanda, Franţa şi Elveţia, înainte de a solicita o viză pentru Argentina.

Dar pentru a face rost de bani, familia Adler, care părăsise deja Germania de câteva săptămâni, a vândut tabloul în octombrie 1938 fiului lui Thannhauser, Justin, care tocmai se refugiase la Paris.

Pictura a fost vândută pentru suma de 1.552 de dolari la acea vreme - circa 32.000 de dolari astăzi - de nouă ori mai puţin decât cei 14.000 de dolari pe care Adler spera să-i obţină de pe urma ei la începutul anilor 1930.

Acesta este argumentul central al plângerii, care susţine că lucrarea - evaluată astăzi pe piaţa de artă la o sumă cuprinsă între 100 şi 200 de milioane de dolari - a fost vândută sub constrângere.

"Thannhauser era perfect conştient de suferinţa familiei Adler. Dacă nu ar fi fost persecutată de nazişti, familia Adler nu ar fi vândut niciodată tabloul la un asemenea preţ", susţin reclamanţii, persoane fizice şi organizaţii evreieşti americane care se bazează pe o lege din 2016 care reglementează restituirea operelor de artă victimelor Holocaustului.

Au trecut decenii şi, în 1976, la moartea lui Justin Thannhauser, colecţia sa a fost donată Muzeului Guggenheim, un muzeu cu arhitectură avangardistă care tronează din 1939 în luxosul cartier Upper East Side, lângă Central Park.

Potrivit instituţiei, plângerea "evită în mod surprinzător să recunoască" că muzeul l-a contactat pe un fiu al soţilor Adler înainte de a intra în posesia picturii în anii 1970: acesta "nu şi-a exprimat nici cea mai mică rezervă în legătură cu lucrarea şi cu vânzarea ei către Justin Thannhauser" în 1938.

Moştenitorii lui Adler încearcă să obţină restituirea lucrării de un deceniu.

În 2014, Thomas Bennigson, un nepot provenind de la un alt copil al soţilor Adler, a aflat că bunica sa s-a aflat la un moment în posesia operei.

Plângerea aminteşte că avocaţii lui Bennigson au corespondat mult timp cu muzeul Guggenheim, înainte de a cere în iunie 2021 restituirea tabloului.

Fără succes însă: muzeul replică azi că, chiar dacă ia "foarte în serios" plângerile care solicită restituirea, muzeul Guggenheim este "proprietarul legal" al picturii "Woman Ironing".