Fotbalul îi pune pe jar pe microbiștii de pretutindeni, iar un loc în care sportul-rege stârnește pasiuni este Italia. Cu doar un an în urmă, microbul fotbalului a dus la formarea unei echipe naționale formate din călugărițe. Mamma mia, ar spune unii. Dar această aventură a primit binecuvântarea chiar din partea Papei. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta la ora 19:30.

Sora Emilia dă startul meciului. Aceasta este echipa națională de călugărițe a Italiei. Surori joacă fotbal împotriva altor surori, în numele Domnului.

„Iubesc fotbalul pentru că întărește spiritul comunitar. Suntem din ordine religioase diferite, dar aici formăm o echipă și avem o singură misiune”, spune sora Emilia.

Măicuțele încep antrenamentul: „Eu, sora Emilia și Regina împotriva voastră. În regulă?”

Sora Emilia face parte de aproape un an din clubul de fotbal. Echipa este compusă din 18 călugărițe, cu vârste între 27 și 52 de ani. Se antrenează în fiecare duminică în afara Romei, dar nu toată lumea poate juca.

„Din păcate, există unele ordine religioase în care Duhul Sfânt nu le-a luminat pe maicile starețe. Unele cred în continuare că este un păcat să porți pantaloni scurți sau să te joci cu mingea. Ele cred că măicuțele nu ar trebui să-și dezvelească picioarele”, explică sora Emilia.

Dar surorile știu că au binecuvântarea Papei Francisc. Jucând fotbal, ele urmează apelul său de a se implica în societate.

Sora Emilia locuiește într-o mănăstire din apropierea Vaticanului, împreună cu alte 12 persoane din același ordin. Maica stareță le împărtășește pasiunea pentru fotbal.

„Am jucat mult fotbal la viața mea. Am fost profesoară de școală primară timp de 31 de ani, am jucat mult cu elevii și cu tinerii din parohie. Nu pot rezista niciodată când văd o minge de fotbal”, mărturisește maica Eliana.

Sora Emilia nu a fost întotdeauna catolică, dar a iubit mereu fotbalul. A jucat pe postul de atacant central pentru o echipă românească de primă ligă. A avut și un logodnic și prefera stadionul în locul bisericii. Apoi, într-o bună zi, o prietenă a luat-o cu ea la slujbă.

„O călugăriță m-a binecuvântat, iar această bucurie și zâmbetul ei m-au atins atât de mult, încât am simțit brusc o chemare”, povestește sora Emilia.

S-a alăturat unei mănăstiri la vârsta de 20 de ani, dar nu a încetat niciodată să joace fotbal.

Pentru călugărițe pare aproape un miracol să joace la Milano. Speră ca zeul fotbalului să fie de partea lor în cel de-al treilea meci. Antrenorul are încredere deplină în ele.

„Surorile sunt extrem de entuziasmate atunci când joacă... Sunt pasionate de fotbal, cele mai multe au fost jucătoare profesioniste. Au găsit pe cineva dispus să le ofere o nouă șansă de a juca fotbal. Cred că acest lucru le-a deschis o nouă lume”, spune Moreno Buccianti, antrenorul călugărițelor.

Este cu siguranță și cazul surorii Annika: era o stea în ascensiune în prima divizie din Italia, până când a simțit chemarea.

„Am renunțat la cariera sportivă și am spus: Doamne, o să vin la tine, dar într-o zi vreau să joc din nou fotbal. Asta a fost în urmă cu zece ani. Acum, în sfârșit, joc din nou!”, se bucură sora Annika.

Măicuțele înfruntă o echipă formată din foste jucătoare de top din Monza. Cu siguranță nu vor beneficia de tratament preferențial.

„Vrem să câștigăm și vom juca tare”, promite o fotbalistă din echipa de la Monza.

După o rugăciune scurtă, e timpul pentru lovitura de începere.

Dar adversarele sunt prea puternice. Fără o posesie mare a mingii și fără să fructifice ocaziile de gol, nici măcar intervenția divină nu le poate salva pe călugărițe de la o înfrângere dureroasă: 1 la 15. Dar nu se supără prea tare, pentru că pentru ele, simpla participare este o bucurie în sine.

Citiți și: Atleții Papei. Vaticanul și-a lansat prima echipă de atletism