Lista de reforme pe care Ucraina trebuie să le îndeplinească este una lungă și bine documentată. Ceea ce nu a fost la fel de bine examinat este modul în care UE va trebui să se schimbe pentru a putea primi o țară devastată de război cu peste 40 de milioane de oameni care și-au riscat viața ca să facă parte din această comunitate, scrie Politico.

Acesta este momentul pentru care ucrainenii s-au luptat și pentru care și-au dat viața: președintele ucrainean Volodimir Zelenski pășește pe covorul roșu înspre clădirea Europa din Bruxelles pentru prima lui ședință a Cosiliului European, forumul unde liderii UE discută cele mai importante probleme care afectează blocul comunitar european.

Este încă prea devreme să spunem când – sau dacă – Ucraina se va alătura Uniunii Europene. Comisia Europeană i-a informat joi pe miniștrii de externe despre progresul Ucrainei înainte ca liderii UE să decidă în luna decembrie care sunt următorii pași ai negocierilor de aderare pentru Ucraina și Moldova.

Mesajul care reiese din orice discuție legată de aderare Ucrainei la UE este că, pentru ca ucrainenii să se poată alătura blocului european, UE trebuie mai întâi să se schimbe.

„UE, așa cum e acum, pur și simplu nu poate absorbi Ucraina”, a spus și Gerard Araud, un fost ambasador francez.

Aderarea Ucrainei va fi un moment unic în istoria Uniunii Europene. Au fost și alți membri care s-au alăturat de-a lungul timpului, dar, de această dată, UE va primi o țară distrusă de război, cu o populație aproape egală cu cea a Spaniei și cu un teritoriu mai mare decât orice alt stat membru.

Dacă Kievul s-ar alătura mâine, numărul de posturi pe care le va primi în instituțiile europene ar fi în teorie proporționale cu populația țării: ar avea propriul său comisar european și un număr de parlamentari europeni aflat între cei 52 ai Poloniei și cei 59 ai Spaniei. În Consiliul UE, Ucraina ar controla în jur de 9% din voturi, la fel ca Polonia.

Parlamentul European ar trece peste limita sa de 751 de membri, astfel că limita va trebui modificată sau alte țări UE vor trebui să renunțe la o parte din locurile pe care le dețin – un scenariu puțin probabil.

Mai mult, o astfel de lărgire a instituțiilor europene riscă să facă procesul de luare a deciziilor încă și mai greoi decât este deja.

„Astăzi, este deja dificil”, s-a plâns un oficial de rang înalt al unui stat membru UE. „Imaginați-vă că trebuie să ajungem la acele compromisuri cu 30 sau chiar 35 de țări. Nu numai că vor fi mai multe țări la masă, dar ele vor fi încă și mai diverse și cu interese naționale diferite.”

În ianuarie, Belgia va prelua președinția Consiliului UE, ceea ce o va pune în poziția de coordonatoare a deciziilor luate de blocul comunitar în tipul perioadei cruciale dinainte de alegerile din Parlamentul European din iunie 2024 De Croo a început deja să mobilizeze eforturile de sprijin pentru aderarea Ucrainei.

Premierul belgian vrea să învețe din experiența admiterii în UE a țărilor din Europa Centrală și de Est. Includerea bruscă a noilor membri a destabilizat echilibrul de putere în blocul comunitar, chiar în timp ce valul de muncitori mai puțin înstăriți a stârnit opoziție din partea populației unor state membre – în special în Marea Britanie.

Extinderea UE a dat naștere și la conflicte instituționale, precum bătălia Poloniei și Ungariei cu Bruxelles-ul în privința statului de drept. „Într-un fel, încă ne chinuim puțin cu consecințele acelei perioade”, a spus De Croo. „Așa că trebuie să ne asigurăm de această dată că ne-am făcut temele noi.”

Dacă a exista un moment specific de conștientizare a provocărilor pe care aderării Ucrainei la UE le va ridica pentru blocul comunitar, acesta s-a petrecut pe data de 23 mai pe un vas care se deplasa pe râul Douro din Portugalia.

Acolo, secretarul de stat pentru afaceri europene al Portugaliei, Tiago Antunes, i-a primit pe omologii săi din Spania, Franța, Irlanda, Belgia, Olanda și Danemarca pentru prima întâlnire a așa zisului grup Atlantic.

Mai mulți oficiali au ridicat problema pe care accederea fostului grânar al Uniunii Sovietice o va prezenta pentru politica agricolă a UE. Cerealele ucrainene au provocat deja disensiuni în rândul membrilor UE, care nu s-au înțeles asupra extinderii statutului importurilor scutite de taxe, acordat inițial ca un gest de solidaritate.

„Ce se așteaptă că o să se întâmple când Ucraina se alătură pieței unice a UE?” a spus un diplomat european. „Nu numai că țările estice nu vor mai putea să blocheze grâul, dar Ucraina va fi cel mai mare beneficiar al subvențiilor UE pentru agricultură. Cum le va explica guvernul Polonez asta fermierilor lor?”

Dacă Ucraina ar deveni un membru al Uniunii Europene mâine, ar primi de departe cea mai mare parte a fondurilor Politicii Agricole Comune (PAC) de 386 de miliarde de euro, care acordă bani țărilor în funcție de suprafața terenurilor lor agricole.

Terenurile agricole din Ucraina acoperă o suprafață mai mare decât Italia, iar o fermă de dimensiuni medii se întinde pe 1.000 de hectare, în comparație cu o fermă din UE care gestionează în medie doar 16 hectare.

„Ar însemna mai mult sau mai puțin sfârșitul Politicii Agricole Comune”, a spus Araud, fostul ambasador francez, care prevede că va fi necesar să se facă modificări ce vor provoca conflicte politice. „Când vorbim de reforma PAC, asta înseamnă de obicei să le dăm mai puțini bani fermierilor.”

Apoi, e vorba de economie per ansamblu. Sumele care sunt necesare pentru reconstrucția Ucrainei sunt halucinante. Școala de Economie de la Kiev a anunțat în martie că pagubele suferite de infrastructura ucraineană se ridică la 143,8 miliarde de dolari. Țara devastată de război ar avea unul dintre cele mai mici PIB-uri din UE dacă se alătură blocului.

Admiterea Ucrainei ar transforma unele țări europene din beneficiare ale programelor de susținere a regiunilor mai sărace din UE în donatori. „Întrebarea este cine va plăti pentru asta, care va fi contribuția?” s-a întrebat un oficial de rang înalt din UE. „Toate aceste întrebări iau ani, uneori decenii, ca să se rezolve.”

Tocmai de aceea, este puțin probabil ca Kievul să se alăture în lipsa unei reforme a fondului de coeziune al UE, care reprezintă o treime din întreg bugetul blocului.

Urmează apoi aspectele geopolitice: aderarea Ucrainei va împinge centrul de greutate al UE înspre est. De când Rusia a invadat Ucraina, vocea statelor estice – în special a Poloniei și țărilor baltice – se aud mai tare decât s-au auzit vreodată.

Cu Kievul la masă, flancul estic al UE ar avea încă și mai multă influență politică și instituțională. „Când Ucraina va veni în UE, orientalizarea UE va continua, fără îndoială”, a spus și Kai-Olaf Lang de la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate.

„UE a reușit întotdeauna să meargă înainte în momente grele. Acum, din nou, a venit vremea să acționeze”, au declarat miniștrii de externe din Germania, Benelux, România, Slovenia și Spania.

Războiul încins din Kiev și Moscova va trebui să se încheie înainte ca Ucraina să se poată alătura Uniunii Europene, dar nu este imposibil ca cele două părți să continue să își revendice aceleași teritorii sau chiar ca trupe rusești să continue să ocupe o parte din teritoriul ucrainean – Cipru, cu disputa sa nerezolvată în partea de nord a insulei, reprezintă un caz asemănător în această privință.

Necunoscutele cunoscute sunt interminabile, a spus Maria Popova, profesor la Universitatea McGill din Canada. Va continua SUA să sprijine Ucraina? Va fi o victorie totală sau un conflict înghețat? Care sunt condițiile pentru o încetare a focului? Cum va reacționa Rusia la o eventuală înfrângere în Ucraina? În afară de UE, va intra Ucraina și în NATO?

„Pentru a se evita viitoare conflicte, liniile vor trebui trasate foarte clar”, a explicat Popova.