Am sărbătorit de curând 150 de ani de când fondatorii Partidului Național Liberal (PNL) s-au reunit în cel mai important proiect politic al României moderne. PNL a devenit un paradox istoric, ca principal vector al modernizării și echilibrului pentru traiectoria țării noastre.

150 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal înseamnă o linie de bilanț – dar și o chemare la luciditate, mai necesară ca oricând. Pentru că am fost, în ultimele luni, la un pas de a rata tot. Nu noi ca partid și nu pentru un singur un ciclu electoral. Ci sensul. Coeziunea națională. Rațiunea publică. Tot ceea ce am câștigat în zeci de ani. Am fost martorii unui val de furie colectivă, manipulată politic de forțe interne și externe ostile intereselor românilor.

În astfel de momente, politica nu mai poate fi doar un exercițiu de comunicare. Trebuie să redevină o demonstrație de caracter. Iar PNL, dacă vrea sărămână ceea ce pretinde că este – centrul de greutate al democrației românești, de un secol și jumătate – trebuie să redevină ceea ce a fost în cele mai grele clipe ale istoriei: busola echilibrului și forța reformei. Adevărata forță nu este în decibelii discursului, ci în limpezimea deciziei.

Avem în față trei întrebări fundamentale, iar răspunsurile nu pot veni decât din interiorul liberalismului românesc:

1. Cum ținem România pe linia de plutire când valurile populismului lovesc din toate părțile?2. Cum păstrăm spiritul reformei vii, fără a face din schimbare un scop în sine? Schimbarea de dragul schimbării nu e reformă.3. Cum apărăm valorile naționale fără a le transforma în arme aruncate unii împotriva altora?

Pornind de la aceste întrebări, văd astăzi – în nume personal, dar inspirat de generația mea – câteva direcții de principiu pentru ca PNL să își apere rolul istoric pe care l-a primit. Nu detalii tehnice, nu liste de promisiuni, ci principii corecte, cred eu, menite să ghideze decizia politică indiferent de context.

Când tensiunea este la cote de avarie, tentația politicului este să răspundă cu și mai mult zgomot. Exact aici trebuie să facem diferența. Echilibrul nu este pasivitate; este dovadă de forță morală. Partidul Național Liberal a reușit în istorie tocmai pentru că a știut să privească dincolo de furtunile momentului și să-și respecte promisiunile, uneori cu preț personal uriaș.

Acel PNL trebuie să îl regăsim. Datoria noastră este să reabilităm onoarea cuvântului dat. Un angajament liberal trebuie să fie clar, verificabil și, mai ales, dus până la capăt. O societate care nu mai poate crede în contractul cu partidele și instituțiile se lasă, inevitabil, pradă radicalismului. Iar România a simțit deja, în ultimele luni, cât de repede se umplu golurile de încredere cu așa-zise soluții facile și lozinci stridente, dar extrem de periculoase pentru viitorul țării.

Liberalii sunt artizanii procesului istoric de modernizare a României. N-au făcut-o pentru că era la modă, ci pentru că înțelegeau necesitatea modernizării și rolul istoric pe care îl aveau să o pună în practică.

În 2025, reforma reală înseamnă câteva lucruri simple și clare:

• Claritate instituțională – a ști cine răspunde, când și de ce răspunde. Știm în fața cui răspunde: a cetățenilor pe care îi reprezentăm – toți cetățenii României. • Predictibilitate – pentru ca mediul privat să aibă curaj să investească, iar cetățeanul, curajul să creadă în instituții.• Adaptare la schimbarea globală – tehnologie, securitate energetică, competiție pentru talente (adică, pe românește, să ținem valorile acasă și să le motivăm pe cele formate afară să revină în România).• Solidaritate națională – politica este despre cetățeni, nu despre lideri. Discuția despre oameni ca cifre a devenit o mantră și atunci când vrem să spunem că lucrurile merg bine, și când vrem să argumentăm că ele merg prost. Ne uităm prea mult la cifrele din sondaje și mai puțin la oamenii din spatele procentelor.

Fără aceste puncte cardinale, orice ajustare de sistem riscă să devină simplu exercițiu de cosmetizare. „Forţa partidelor politice, ca şi a ostaşilor, e construită, în primul rînd, prin moralul lor. Cu un moral scăzut, nu poţi să vezi o oştire biruitoare, cu un moral scăzut, nu poţi să faci o organizaţiune sănătoasă de partid.” – spunea Ionel Brătianu. Moralul se clădește pe încredere, iar încrederea, pe competență. PNL trebuie să fie laboratorul meritocrației românești.

Asta nu înseamnă un club exclusivist, ci o comunitate deschisă în care criteriul principal de avansare este performanța: ce știi să faci pe viitor și ce ai făcut până acum. Partidul care pretinde reformă nu poate accepta mediocritatea sub pretextul compromisului politic. Decizia politică – în vremuri normale sau de criză – cere viteză, claritate, curaj și, da, expertiză. Numai așa putem opri spirala promisiunilor fără acoperire: prin lideri care știu drumul, nu doar mimează mersul.

Patriotismul nu se strigă, se construiește. Liberalismul românesc a dăruit acestei țări Independența, Marea Unire, Constituția modernă. Toate au avut în centru respectul pentru demnitatea fiecărui cetățean și deschiderea către Europa.

Astăzi, unul dintre cele mai mari pericole este confiscarea valorilor – familie, credință, tradiție – și transformarea lor în bastoane (și bastioane) electorale. Se strigă patriotism, dar se propagă ură. Se clamează credința, dar se practică fanatismul. Se invocă tradiția, dar se calcă în picioare ce are România mai demn: bunul simț, măsura, cumpătarea. PNL nu trebuie să răspundă cu aceleași arme. Ci cu alt ton. Cu altă atitudine. Cu alt conținut. Să apere valorile, nu să le instrumentalizeze. Să vorbească despre credință cu decență. Despre națiune cu respect. Despre Europa cu asumare.

PNL trebuie să protejeze aceste valori fără a le caricaturiza, fără a exclude pe nimeni și fără a instiga. Adevăratul liberal nu vede contradicție între iubirea de țară și împărtășirea valorilor umaniste care au clădit Europa dezvoltată; ba dimpotrivă, știe că demnitatea națională se întărește prin solidaritate cu democrațiile de lângă noi.

Partidul Național Liberal trebuie să rămână centrul de greutate al democrației românești – păstrând echilibrul când se tulbură apele, ținând vie flacăra reformei, ridicând competența la rang de lege internă și apărând valorile fără a ridica bariere între români. Suntem singurul partid istoric al României care se află și astăzi pe băncile Parlamentului. Nu știu ce provocări ne vor aștepta la următoarea aniversare jubiliară. Știu însă că vom fi judecați, cu certitudine, de viitoarele generații.

Astăzi, la 150 de ani, PNL are de dat un examen. Nu unul festiv, cu coroane de flori și discursuri ceremonioase. Ci unul real. Al adevărului. Al curajului. Al reconstrucției. Dacă vom înțelege ce ni se cere acum – adică muncă, respect pentru reperele țării noastre, rezultate –, vom avea în continuare legitimitatea să jucăm un rol central în viitorul acestei țări.

România are nevoie de un PNL clar. Serios. Predictibil. Competent. Ferm. Și profund uman. Cu lideri care știu că votul nu e o recompensă, ci o responsabilitate. Viitorul nu se câștigă cu nostalgie. Se câștigă cu luciditate. Îl datorăm nu doar celor care ne-au adus până aici, ci mai ales celor care vor judeca ce facem cu această moștenire.

Dacă vom reuși să fim partidul echilibrului și al cuvântului ținut, promotorul reformei reale și nu clamate, pepinieră a competenței și meritocrației, și gardianul valorilor nepătate de cinism, atunci vom fi demni de cei 150 de ani care ne privesc astăzi de pe umerii Brătienilor.

Înainte, împreună.