Într-o singură postare, președintele ales al SUA, Donald Trump, a spus lumii cum ar putea arăta sfârșitul războiului din Ucraina. Și va fi o mare solicitare diplomatică, cel puțin, comentează CNN în debutul unei analize dedicate modului în care Trump ar putea rezolva ceea ce sutrsa citată numește cea mai spinoasă problemă de politică externă de pe agenda Casei Albe.

„Sunt foarte încântat să îl nominalizez pe generalul Keith Kellogg în funcția de asistent al președintelui și reprezentant special pentru Ucraina și Rusia”, a scris Trump pe canalul său de pe Truth Social. „Împreună, vom asigura PACEA PRIN FORȚĂ și vom face ca America și lumea să fie din nou SIGURE!”

Prin numirea lui Keith Kellogg ca reprezentant special în Ucraina, Donald Trump a ales, de asemenea, un plan foarte specific, anunțat dinainte, pentru cea mai spinoasă problemă de politică externă de pe agenda sa.

Kellogg, fostul consilier pe probleme de securitate națională al lui Trump, în vârstă de 80 de ani, a prezentat planul său de pace în detaliu, scriind în aprilie pentru institutul de politici America First.

Acesta începe prin a numi războiul „o criză evitabilă care, datorită politicilor incompetente ale administrației Biden... a încurcat America într-un război fără sfârșit”.

Pe scurt, o încetare a focului va îngheța liniile frontului și ambele părți vor fi forțate să se așeze la masa negocierilor. Dar totul devine complex în ceea ce privește detaliile pe termen lung.

Kellogg petrece cel mai mult timp criticând acțiunile lui Biden - spunând că administrația sa a oferit prea puțin ajutor letal, prea târziu. El spune că decizia lui Trump de a acorda primul ajutor letal Ucrainei în 2018 a transmis forța necesară pentru a-l înfrunta pe Putin și că abordarea blândă a lui Trump față de liderul de la Kremlin - fără a-l demoniza, așa cum a făcut Biden - îi va permite să ajungă la o înțelegere.

Kellogg mai spune că ar fi trebuit să se dea mai multe arme înainte de invazia rusă și imediat după aceea, pentru a permite Ucrainei să câștige.

Dar acesta este momentul în care planul - despre care CNN a relatat că viitorul consilier pentru securitate națională al lui Trump îl ia în considerare - nu mai este pe placul Ucrainei.

Kellogg spune că Statele Unite nu au nevoie să se implice într-un alt conflict, iar propriile stocuri de armament au fost afectate de ajutorul acordat Ucrainei, lăsând țara potențial expusă în orice conflict cu China cu privire la Taiwan. El afirmă că aderarea Ucrainei la NATO - în realitate o perspectivă foarte îndepărtată, oferită provizoriu Kievului în semn de solidaritate simbolică - ar trebui să fie suspendată pe termen nelimitat, „în schimbul unui acord de pace cuprinzător și verificabil, cu garanții de securitate”.

În primul rând, planul afirmă că ar trebui să devină „o politică oficială a SUA de a căuta o încetare a focului și o soluție negociată”.

Acesta prevede că viitorul ajutor american - probabil acordat sub formă de împrumut - va fi condiționat de negocierea Ucrainei cu Rusia, iar SUA vor înarma Ucraina în măsura în care aceasta se va putea apăra și va putea opri orice alte avansuri rusești înainte și după orice acord de pace. Această ultimă sugestie este probabil depășită de avansul rapid al Moscovei în curs de desfășurare în estul Ucrainei, iar actualul nivel ridicat al ajutorului din partea SUA îl face deja pe Kellogg să se simtă incomod.

Kellogg creditează parțial un articol din 2023 de Richard Haas și Charles Kupchan pentru unele dintre ideile următoare.

Liniile frontului ar fi înghețate printr-o încetare a focului, iar o zonă demilitarizată ar fi impusă. Pentru a fi de acord cu acest lucru, Rusia ar beneficia de o reducere limitată a sancțiunilor și de o reducere completă numai în cazul în care se semnează un acord de pace pe placul Ucrainei.

Reconstrucția Ucrainei ar fi finanțată printr-o taxă pe exporturile de energie rusești. Ucrainei nu i s-ar cere să renunțe la revendicarea teritoriului ocupat, dar ar fi de acord să urmărească acest lucru doar prin diplomație. Se acceptă că „acest lucru ar necesita un viitor progres diplomatic care probabil nu va avea loc înainte ca Putin să părăsească funcția (de președinte al Rusiei, n.r.)”.

Este o abordare extrem de simplă și rapidă. Dar îi lipsește o înțelegere a ceea ce Moscova va cere și pentru ce a folosit procesul diplomatic în trecut: pentru a urmări în mod cinic progrese militare. Înghețarea liniilor de front va precipita câteva luni foarte violente, în timp ce Moscova încearcă să cucerească cât mai mult teren posibil. În trecut, Kremlinul a ignorat încetarea focului și și-a urmărit obiectivele teritoriale - adesea negând cu desăvârșire acest lucru.

O zonă demilitarizată ar trebui, probabil, să fie supravegheată, eventual prin plasarea trupelor NATO sau a soldaților din alte națiuni nealiniate între cele două părți. Aceasta va fi cel puțin greu de menținut și de dotat. Ar fi enorm, acoperind sute de kilometri de frontieră, și o investiție financiară masivă.

Înarmarea Ucrainei în măsura în care poate opri avansurile rusești prezente și viitoare va fi, de asemenea, dificilă. Planul menționează că Statele Unite produc 14.000 de cartușe de artilerie pe lună, pe care Ucraina le poate utiliza în doar 48 de ore. Paradoxal, Kellogg dorește ca SUA să înarmeze mai mult Ucraina, dar acceptă, de asemenea, că nu se poate.

Două rânduri oferă o perspectivă mai largă asupra gândirii autorului. El spune că securitatea națională, în stilul „American First”, se referea la necesități practice.

„Biden a înlocuit abordarea Trump cu una internaționalistă liberală, care promova valorile occidentale, drepturile omului și democrația”, scrie el. Aceasta este o bază destul de sumbră de la care se poate construi un compromis privind securitatea europeană.

El adaugă că unii critici ai continuării ajutorului pentru Ucraina - în care pare să se includă - sunt „îngrijorați dacă interesele strategice vitale ale Americii sunt în joc în războiul din Ucraina, potențialul de implicare a forțelor militare americane și dacă America este angajată într-un război proxy cu Rusia care ar putea escalada într-un conflict nuclear”.

Aceste două propoziții oferă fundalul final pentru acordul propus: Războiul din Ucraina este despre valori pe care nu trebuie să le perpetuăm și ar trebui să ne retragem din fața amenințării nucleare a lui Putin. Este opusul unității actuale, în care Occidentul prioritizează valorile propriului său mod de viață și securitate, bazându-se pe lecția anilor '30 că dictatorii liniștiți nu se opresc.

Planul oferă Ucrainei o șansă binevenită de a pune capăt violențelor, într-un moment în care pierde pe toate fronturile și duce o lipsă cruntă de forță de muncă de bază - un obstacol pe care s-ar putea să nu îl depășească niciodată și un domeniu în care Rusia o va depăși probabil întotdeauna.

Dar începe un proces în care un Putin viclean și înșelător se va bucura. Exploatarea unei încetări a focului și a slăbiciunii Occidentului este punctul său forte, momentul pe care îl așteaptă de aproape trei ani. Planul acceptă oboseala Occidentului, faptul că producția sa de armament nu poate ține pasul și că valorile sale sunt risipitoare. De asemenea, planul nu ține cont de ceea ce va face Rusia pentru a-i schimba viziunea.

Este un compromis sumbru pentru un război sumbru. Dar este posibil să nu-l încheie și, în schimb, să deschidă un nou capitol în care unitatea și sprijinul occidental încep să se destrame, iar Putin se apropie, atât la masa negocierilor, cât și pe front, de obiectivele sale.