Pe măsură ce dezastrul provocat de inundațiile din vestul Beijingului a devenit din ce în ce mai tragic, la începutul săptămânii trecute, a fost luată decizia de a devia apele furioase. Efectul a fost aproape imediat. Presiunea a scazut, dar șuvoaiele de apă deviate trebuiau să ajungă undeva. Autoritățile au hotărât ca locul unde vor ajunge apele pentru a proteja Beijing să fie Zhuozhou, în provincia vecină Hebei. Acolo, apa a ajuns cu o forță la care localnicii nu se așteptau, informează BBC.

Orașul a fost aproape complet izolat de restul lumii, clădirile sale devenind insule. Acolo, electricitatea și apa potabilă au dispărut.

Bărcile au fost alegerea evidentă pentru echipele de urgență pentru a ajunge la oameni. Dar, având în vedere că efortul inițial de salvare s-a concentrat asupra Beijingului, cu populație mult mai mare, oficialii de acolo au spus că nu aveau suficiente ambarcațiuni pentru sarcina în cauză.Apoi au ajuns, în sfârșit, echipele de salvare ale pompierilor. Bărcile îi așteptau aliniate de-a lungul unui drum care a devenit râu. Ambarcațiunile gonflabile au fost lansate și conduse în centrul inundat al orașului.

Coloane de mașinării grele mergeau, de asemenea, în zona sigură a orașului, dar nu erau folosite pentru a muta piatra și pământul. Au fost acolo pentru a salva oameni care, având după ei doar câteva lucruri pe care le-au mai putut salva din calea apelor, se agățau de excavatoare și camioane.

Pe măsură ce localnicii au ajuns să se înregistreze la adăposturi, bătrânii erau ajutați de vecini și membrii familiei. Păreau șocați, dar ușurați să fie în siguranță.

„Nu am adus nimic cu noi”, a spus o femeie, zâmbind în timp ce își ținea copilul în brațe. Apoi, privind în jos la copilul ei, ea a adăugat: „Trebuia să fugim ca să ne ținem acest copil în siguranță”.

Lângă ea, o femeie în vârstă a dat din cap și a spus: „Toate clădirile din jurul nostru au fost inundate, unele până la etajul doi”.

La punctul de înregistrare a sinistraților, o femeie cu un megafon i-a îndrumat pe cei nou sosiți spre locul unde puteau primi asistență. Era mândră de munca pe care o făcea, dar a trăit un șoc când apa îi urca la piept în propria ei casă, înainte de a se salva.

Nu-i venea să creadă viteza și volumul cu care apa s-a năpustit peste oraș. „Nu ne așteptam să fie atât de rău”, a spus ea. "Nu ne așteptam să fie atât de multă apă și, în timp ce încercam să ne salvăm, a tot urcat și urcat. Ne-a fost foarte frică".

Au existat și resentimente în provincia Hebei, pentru că au fost nevoiți să suporte greul acestei inundații catastrofale pentru a controla criza de la Beijing.

Locuitorii din Zhuozhou s-au plâns pe rețelele de socializare că nu au fost anunțați din timp pentru a putea pleca mai repede, atunci când a fost luată decizia de a-i pune în pericol direct.

Furia a crescut abia după ce secretarul de partid din Hebei, Ni Yuefeng, a declarat cu mândrie că provincia sa va acționa ca un „șanț” pentru a proteja Beijingul.

Rețelele de socializare s-au umplut cu mesajele oamenilor.

„Este secretar de partid al provinciei Hebei sau Beijing? Sunt confuz!”, a scris o persoană.

Un altul a fost mai tăios, scriind „Cei de la putere le pasă doar de superiorii lor. Felicitări! Va fi promovat. Dar cei 70 de milioane de locuitori ascultători din Hebei vor fi sacrificați”.

Problema este că sistemul de evacuare a inundațiilor este pur și simplu proiectat în acest fel, potrivit lui Wang Weiluo, un inginer chinez care acum locuiește în străinătate, după ce a criticat construcția Chinei a Barajului Trei Chei.

„Rețeaua de control al inundațiilor din China are o configurație care acordă prioritate marilor orașe importante precum Beijing, Tianjin și Shanghai, cele mai puțin importante fiind zonele rurale. În sistemul Chinei, în partea de jos a piramidei se află oamenii obișnuiți din oraș și cei în mediul rural, ale căror interese nu sunt respectate”, a spus el.

Dar dacă apa nu ar fi fost deviată în Hebei, ce altă opțiune avea guvernul?

Domnul Wang a sugerat că, sub râul Yongding, există o serie de terenuri de golf în care apele inundațiilor ar fi putut fi eliberate.

„A deversa mai întâi apa acolo ar provoca cele mai puține pierderi economice și ar avea cel mai mic impact asupra vieților umane. Dar cei care beneficiază de prioritățile țării pentru ameliorarea inundațiilor, sunt cei care joacă golf acolo”.

Alți experți au apărat însă strategia guvernului chinez de a redirecționa apa pentru a proteja „zonele mai importante”.

„Zonele de retenție și distribuție a apei sunt o parte importantă a sistemului de prevenire a inundațiilor, dar găzduiesc o mulțime de oameni”, Cheng Xiaotao, inginer-șef adjunct la Institutul Chinez de Cercetare pentru Resursele de Apă și Hidroenergie, a declarat presei de stat.

"Acei oameni sunt, de asemenea, cetățeni ai Chinei, împărtășind dreptul de a prospera și nimeni nu sugerează că ar trebui sacrificați. De asemenea, conform legii, statul îi va despăgubi pe cei afectați".

Pe drumul de la Zhuozhou înapoi la Beijing, există un pod peste un râu care este înconjurat de o parte și de alta de o mare de moloz cu frigidere, bidoane industriale și suficientă cherestea pentru a construi destul de multe case, împreună cu mingi de baschet și pardoseală moale căptușită de tipul celei pe care se joacă copiii în grădinițe. Instrumente tradiționale chinezești sunt îngrămădite lângă anvelope mari pentru camioane și salvări.

Cel mai izbitor lucru este volumul imens al materialului care a fost împins de inundație și a fost dus într-un singur loc, dintr-o singură mișcare. Atât de izbitor, încât o mulțime de oameni au venit să facă fotografii.

Vara din nordul Chinei a constat, până acum, în luni de căldură extremă, urmate de inundații puternice în zone neobișnuite cu acest tip de fenomene.

Pe termen lung, oamenii de știință chinezi arată cu degetul spre schimbările climatice ca fiind vinovate.

Vor să se facă mai mult, mai repede, pentru a evita o criză mult mai gravă în viitor.