Peste 6.000 de bărbați ucraineni au trecut ilegal granița în România, de la începutul războiului, pentru a nu fi trimiși pe front, și aproape 100 și-au pierdut viața în călătorii periculoase în care mai întâi au fost nevoiți să evite patrulele ucrainene, cu ajutorul unor călăuze și apoi au avut de traversat râuri sau munți, scrie BBC.

Reporterii publicației britanice au stat de vorbă cu mai mulți astfel de fugari, care au încălcat legea marțială instituită în Ucraina care prevede că bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani nu au voie să părăsească țara, pentru a putea fi mobilizați în caz de nevoie.

Unul dintre ei, căruia reporterii i-au dat numele fictiv George, pentru a nu fi identificat, a povestit că a decis să dezerteze anul trecut, în martie, după câteva săptămâni petrecute pe front. Acesta își amintește că prima noapte în tranșee a fost cea mai rea.

"Am avut 27 de morți și 57 de răniți", spune acesta în timp ce arată fotografii pe telefon cu camarazii săi.

"Toți acești oameni sunt morți, cu excepția mea și a ei", spune George arătând fotografia unei camarade în haine militare de camuflaj.

Ucraineanul povestește că a plătit câteva mii de euro unei rețele de "ghizi" pentru a fi dus din estul Ucrainei, unde fusese trimis pe front, până la granița cu România, la râul Tisa.

"Tisa era mai puțin adâncă decât mă așteptam, apa îmi ajungea până la piept", își amintește acesta. "Nu a trebuit să înot. Am mers de-a latul râului".

În timp ce traversa râul spre România, George a fost depistat de o patrulă ucraineană.

"Am auzit niște împușcături, mai întâi, apoi insulte. Dar nu m-am temut. Când petreci timp pe front poți face diferența dintre gloanțele trase în aer și cele trase spre tine".

Ca dezertor, George riscă 10 ani de închisoare, dacă va fi prins. Însă mii de alți ucraineni preferă să riște acest lucru și chiar să-și pună viața în pericol în traversări spre România pentru a nu ajunge pe front.

Potrivit datelor obținute de BBC de la autoritățile române, aproximativ 6.200 de bărbați ucraineni cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani au trecut ilegal granița în țara noastră de la începutul războiului și au primit protecție temporară. Alți 20.000 au ajuns în România legal, beneficiind de scutiri și au decis să nu se mai întoarcă în Ucraina.

Un bilanț neoficial avansat de ucraineni arată că în jur de 90 de bărbați au murit încercând să traverseze granița, de la începutul războiului, fie pentru că s-au înecat în râul Tisa, fie pentru că s-au accidentat sau au fost răpuși de frig în munți.

Dima este unul dintre ucrainenii care au preferat să traverseze munții pentru a ajunge în România. A rămas de atunci fără degete la picioare din cauza degerăturilor.

Acesta a decis să fugă din Ucraina imediat ce a primit ordinul de încorporare, alături de încă trei bărbați. Dima spune că "ghizii" i-au dus până în munți, iar pentru a ajunge în România au fost nevoiți să coboare un versant foarte abrupt.

Acesta a alunecat pe gheață și și-a pierdut bocancii, telefonul și o șosetă. Traversarea s-a făcut în timpul unui viscol, iar pentru a-și proteja picioarele, acesta a improvizat un fel de opinci din material rupt din pantaloni pe care l-a legat cu cablul de la telefon. În a doua zi a traversării, acesta și-a sunat soția de pe telefonul unui bărbat care îl însoțea.

"I-am spus că îmi pare rău, că nu voi supraviețui", povestește Dima. Însă soția sa i-a zis să nu renunțe și a alertat autoritățile din România, care au trimis mai multe echipaje ale Salvamontului pentru a-i recupera pe ucraineni. Aceștia au stat patru zile și trei nopți pe munte, în viscol, până să fie găsiți. Unul dintre ei a murit. Dima a fost dus cu un elicopter la spital.

Întrebat ce le-ar zice celor care îl consideră laș, acesta a răspuns: "Nu mai am țară. Am doar familie".

Maria, care lucrează pentru Poliția de Frontieră, spune că mulți ucraineni care traversează ilegal granița în România, sunt temători atunci când sunt depistați de patrulele românești.

"Când traversează râul sunt înfrigurați și temători. Cred că îi vom trimite înapoi. Dar nu o facem niciodată", spune acesta.

Pentru că este vorbitoare de ucraineană, ea este cea care îi abordează, de obicei, pe fugari. În mașina de patrulare are mereu pături și haine bărbătești.

"Încerc să-i ajut și să le acord primele îngrijiri, pentru că de asta au nevoie din partea noastră. Și să le dăm mâncare și îngrijiri medicale, dacă au nevoie", spune ea.

Autoritățile din Ucraina încearcă să pună capăt unei practici a coruperii comisiilor de recrutare, existând informații că, în anumite centre, ar exista chiar "rate lunare" plătite de cei care vor să evite încorporarea.

Pe de altă parte, chiar și comandanții militari de pe front au cerut să nu le mai fie trimiși bărbați care fie nu vor, fie se tem să lupte, pe motiv că devin o povară.

Pentru a evita ca fiul ei să ajungă pe front, Veronika, un fost medic în Zaporojie, s-a mutat în Baia Mare cu câteva săptămâni înainte ca acesta să împlinească 18 ani, vârsta la care poate fi recrutat.

"El are un creier bun, dar fizic nu este foarte puternic. O țară nu poate avea doar militari. O țară are nevoie de creiere. Cred că fiul meu are un creier de care țara mea va avea nevoie în viitor, spune ea".