În zilele toride de vară, puține lucruri sunt mai răcoritoare decât o baie în piscină. Însă puțini utilizatori își pun problema dacă apa bazinului în care aleg să înoate este la fel de curată pe cât pare apa ei cristalină. Un imunolog și specialist în boli infecțioase, care a studiat modul în care germenii se răspândesc în spațiile publice și cum se poate preveni răspândirea acestora, atrage atenția asupra faptului că, inclusiv într-o piscină tratată corespunzător cu clor, unii agenți patogeni pot persista de la câteva minute la câteva zile, arată Live Science.
Titlurile știrilor de vară și postările de pe rețelele sociale pun adesea în evidență „factorul dezgustător” al spațiilor comune de înot. Aceste preocupări au însă o anumită justificare, spun experții în sănătate publică.
Vestea bună este că clorul, utilizat pe scară largă în piscine, este eficient în uciderea multor agenți patogeni. Vestea mai puțin bună este că clorul nu acționează instantaneu și nu ucide totul.
În fiecare vară, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA emite alerte cu privire la epidemii legate de înotul în piscine publice și parcuri acvatice, cauzate de expunerea la germeni. Un raport al CDC din 2023 a înregistrat peste 200 de epidemii asociate piscinelor între 2015 și 2019 în SUA, care au afectat peste 3.600 de persoane. Aceste epidemii au inclus infecții ale pielii, probleme respiratorii, infecții ale urechii și tulburări gastrointestinale. Multe dintre consecințele acestor infecții sunt ușoare, dar unele pot fi grave.
Chiar și într-o piscină tratată corespunzător cu clor, unii agenți patogeni pot persista de la câteva minute la câteva zile. Unul dintre cei mai comuni vinovați este Cryptosporidium, un germen microscopic care provoacă tulburări de tranzit intestinal.
Acest parazit unicelular are o coajă exterioară dură, care îi permite să supraviețuiască în apa tratată cu clor până la 10 zile. Se răspândește atunci când materiile fecale - adesea provenite de la o persoană cu probleme gastrointestinale - intră în apă și sunt înghițite de un alt înotător. Chiar și o cantitate mică, invizibilă cu ochiul liber, poate infecta zeci de persoane.
Un alt germen comun este Pseudomonas aeruginosa, o bacterie care provoacă erupții cutanate în jacuzzi și otită externă. Virusuri precum norovirusul și adenovirusul pot rămâne, de asemenea, în apa piscinei și pot provoca boli.
Înotătorii introduc în apă o serie de reziduuri corporale, inclusiv transpirație, urină, uleiuri și celule ale pielii. Aceste substanțe, în special transpirația și urina, interacționează cu clorul pentru a forma produse chimice secundare numite cloramine, care pot prezenta riscuri pentru sănătate.
Aceste produse secundare sunt responsabile pentru mirosul puternic de clor. O piscină curată nu ar trebui să aibă un miros puternic de clor și niciun alt miros, desigur, spun experții în sănătate citați de Live Science. Este o idee greșită că mirosul puternic de clor este un semn bun al unei piscine curate. De fapt, acesta poate fi un semnal de alarmă care înseamnă exact opusul - că apa este contaminată și că ar trebui, probabil, evitată.
Majoritatea riscurilor asociate piscinelor pot fi reduse prin măsuri simple de precauție, luate atât de personalul piscinei, cât și de înotători.
Aceste 10 sfaturi vă pot ajuta să evitați germenii la piscină: