Biserica Ortodoxă Română sărbătorește astăzi, 4 februarie 2025, o sută de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie. Cu această ocazie, Catedrala Patriarhală organizează mai multe evenimente liturgice, printre care proclamarea publică a canonizării celor 16 sfinți duhovnici și mărturisitori din secolul al XX-lea de către Preafericitul Părinte Daniel. Printre sfinții proclamați la Centenarul Patriarhiei Române sunt Arsenie Boca și Sfântul Cuvios Cleopa.
Luni, 3 februarie, la Catedrala Patriarhală, după încheierea Vecerniei, a fost săvârșită ultima slujbă de pomenire pentru cei 16 sfinți români canonizați.
Marți, 4 februarie, evenimentele la Catedrala Patriarhală vor începe de la ora 7.00 cu purtarea în procesiune (ceremonie religioasă unde credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii bisericii, cântă imnuri religioase ori rostesc rugăciuni pentru mulțumire) a tuturor sfintelor moaște din Catedrală și un un fragment din cele ale Sfântului Apostol Andrei de la Reședința Patriarhală.
Toate acestea vor fi aduse în Baldachinul Sfinților, pentru a fi lăsate spre închinare tuturor credincioșilor care vor dori să participe la momentul aniversar.
Între orele 09.00 - 12.00 va avea loc sfânta liturghie, săvârșită de către Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod. În Catedrala Patriarhală vor fi prezenți și membrii Adunării Naționale Bisericești.
De la ora 12.30, tot în Catedrala Patriarhală va avea loc slujba Te Deum (slujbă de mulțumire și de laudă adusă lui Dumnezeu) pentru Centenarul Patriarhiei Române și pentru începutul lucrărilor Sfântului Sinod și ale Adunării Naționale Bisericești.
De asemenea, tot de la ora 12.30, în toate lăcașurile de cult din cadrul Bisericii Ortodoxe Române se va săvârși slujba Te Deum pentru Centenarul Patriarhiei Române, la începutul căreia vor fi trase clopotele timp de un minut, potrivit unui comunicat din partea Biroului de Presă al Patriarhiei Române.
În Biserica Ortodoxă Română, canonizarea reprezintă un act de hotărâre a Sfântului Sinod, în timp ce proclamarea canonizării, anunțarea în public a evenimentului, în mod solemn, se face într-un cadru liturgic, la mijlocul ori la sfâșitul unei liturghii.
Actul prin care Biserica recunoaște, declară și stabilește pe credincioșii trecuți la cele veșnice, în rândul sfinților, poartă denumirea de canonizare.
Procesul prin care un mărturistor ajunge sfânt (să fie canonizat) este unul complex și de durată. Pornește din eparhia (unitatea de care a aparținut sfântul respectiv în cursul vieții sale pământești), de unde sunt adunate mărturiile credibile, dovezile consistente, deosebite ale vieții sfântului și ale minunilor săvâșite cunoscute ori povestite/scrise de către persoanele care l-au cunoscut.
Toate aceste informații sunt înainate de eparhie către Sinodul Mitropolitan, care le analizează și propune înaintarea mărturisitorului către Sfântul Sinod ori, după caz, așteptarea unor noi mărturii, în cazul în care cele prezente nu sunt considerate suficiente.
Daca aceste informații sunt aprobate, atunci există o recunoaștere oficială și se trece la acest moment de proclamare a canonizării, urmată de proclamarea locală.
În primele secole, canonizările erau făcute de către Biserica locală, care avea în fruntea sa un episcop. Proclamarea unui sfânt era realizată atunci când Dumnezeu își descoperea lucrarea Sa prin aceste persoane care urmau să fie canonizate.
În cadrul ceremoniei de proclamare a sfinților, în cazul descoperirii moaștelor sfântului canonizat, acestea sunt unse cu Sfântul Mir și sunt așezate într-o raclă.
Cu o zi înainte de a fi proclamat ca sfânt, se săvârșește ultimul parastas pentru acesta, se cântă Acatistul și se face priveghere toată noaptea. După oficierea sfintei liturghii din ziua proclamării canonizării, se citește Tomosul sinodal (hotărâre care anunță un eveniment major promulgat de un Sfânt Sinod).
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în 2024, canonizarea pentru 16 cuvioși și preoți mărturisitori români din secolul XX. Acești sfinți sunt:
Arsenie Boca este considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost preot, teolog şi pictor de biserici, stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi al Mănăstirii Prislop.
Odată cu instaurarea regimului comunist, în anul 1945, a intrat în atenţia fostei Securităţi ca opozant al regimului, a fost anchetat și arestat de mai multe ori.
A studiat la Gimnaziul ortodox „Avram lancu” din Brad (1922-1929), Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1929-1933), la Academia de „Belle Arte” din București și a urmat un stagiu de documentare la Muntele Athos.
A fost hirotonit (procedeul prin care un laic devine cleric) diacon celib în 1936 și preot în data de 10 aprilie 1942. În data de 3 mai 1940 a fost tuns (reînnoirea făgăduințelor date la botez) în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, sub numele de Arsenie, a cărei obște a îndrumat-o până în toamna anului 1948, când a fost transferat de mitropolitul Nicolae Bălan la Mănăstirea Prislop.
A fost arestat de autoritățile comuniste în noaptea de 15/16 ianuarie 1951 și închis la: Aiud, Baia Sprie, Ocnele Mari, nouă luni la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Eliberat la 17 martie 1952 s-a întors la Mănăstirea Prislop, participând la slujbe, pictând și lucrând în obștea mănăstirii. În anul 1955 era anchetat la Timișoara, suferind alte șase luni de detenție.
În anul 1969 Mănăstirea Prislop a fost închisă, iar părintele Arsenie exclus din monahism, începând perioada de pribegie prin București și alte localități.
În 1961 a era angajat la Atelierele Patriarhiei, iar în 1968 a fost pensionat. Apoi s-a retras la parohia Drăgănescu, lângă București, unde a început pictarea lăcaşului de cult.
Spre sfârșitul vieții i s-a permis să se reîntoarcă la Prislop. A trecut la cele veșnice în data de 28 noiembrie 1989 și a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, mormântul părintelui devenind în zilele noastre adevărat loc de pelerinaj pentru români.
Părintele Celopa, cunoscut pe numele de mirean Constantin, a fost arhimandrit (cel mai înalt rang onorific bisericesc care se oferă monahilor pentru merite duhovnicești) și stareț la Mănăstirea Sihăstria.
S-a născut la Sulița, Botoșani, și a urmat cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.
În 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria, alături de fratele său, Vasile, iar în 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, este primit în obțșea schitului. În 1935 este luat în armată, în Botoșani, iar în 1936 se reîntoarce la schit și este tuns în monahism pe data de 2 august 1937, atunci când primește și numele călugăresc de Cleopa.
În decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar în ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior este numit oficial egumen (conducător al unei mănăstiri de călugări) al Schitului Sihăstria.
În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar Cleopa Ilie este hirotesit arhimandrit, cel mai înalt rang onorific bisericesc care se oferă monahilor, de regulă, pentru merite duhovnicești deosebite.
În 1948, este urmărit de Securitate și se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria.
În august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava, acolo unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.
Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80 de persoane. Între anii 1952-1954 este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei. Este adus după 2 ani în mănăstire, la dispoziția patriarhului Justinian.
În 1959 se retrage, pentru a treia oară, în Munții Neamțului, acolo unde își petrece următorii 5 ani. A revenit la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.
Părintele Ilie Cleopa de la Sihăstrie a încetat din viață pe 2 decembrie 1998.