Mintea umană este o linie de front. Războiul cognitiv câştigă tot mai mult teren, o bătălie tăcută, unde asaltul nu se face cu tancul sau drona, ci cu o ploaie neîntreruptă de naraţiuni toxice. Suntem invadaţi zilnic cu ştiri false, teorii ale conspiraţiei şi propagandă strategică. Scopul este subminarea încrederii în instituţii, dar mai ales, erodarea coeziunii sociale. Pur şi simplu se doreşte să fim divizaţi. Creierul nostru a devenit câmpul de luptă suprem. Discutăm despre toate acestea alături de Olexander Yavtushenko, consilierul regiunii administrative Kiev.

Cristina Cileacu: Olexander Yavtushenko, consilier pentru regiunea administrativă regională Kiev, bine ați venit la Pașaport diplomatic.

Olexander Yavtushenko: Mulțumesc pentru invitaţie.

Războiul cognitiv se duce într-un spațiu subtil, dar extrem de influent: mințile noastre. Potențialul acestui tip de influență este uriaș și poate remodela societăți întregi fără ca populația să fie conștientă de manipulările în curs. Este esențial ca oamenii să dezvolte un spirit critic și să fie conștienți de sursele de informare pe care le folosesc, pentru că este un prim pas pentru protecție în fața acestor idei impuse. Războiul cognitiv este o formă sofisticată de influențare și manipulare a percepțiilor și comportamentului indivizilor, al grupurilor, iar scopul lui este obținerea unui avantaj strategic. Acest tip de război se desfășoară în spațiul mental și informațional, utilizează tehnici sofisticate ca să modeleze opinii, credințele și deciziile oamenilor, fără ca aceștia să-și dea seama că de fapt cineva le controlează mintea.

Cristina Cileacu: Ai multe „pălării” și vom începe cu una dintre ele.Faci și mass-media, printre altele, aș dori să vorbim despre războiul cognitive. Cum poate fi purtat acest război, pentru că până acum, nu-mi place să spun asta, dar ruşii s-au dovedit a fi destul de buni la aceast joc cu minţile noastre.

Olexander Yavtushenko: Pentru început, ar trebui să spunem că războiul cognitiv nu este ceva foarte nou pentru noi, nu a început în ultimii ani. Războiul cognitiv este ceva ce știm de multe sute de ani și, desigur, rușii și Imperiul Rus, Uniunea Sovietică, sunt foarte pricepuți în războiul cognitiv. Scopul principal al oricărui război cognitiv este să lupte și să câştige mințile oamenilor. Și de aceea, prin aceste metode și resurse diferite, rușii încearcă să submineze societățile occidentale cu ajutorul mass-media "libere și transparente". Vezi știri diferite la TV sau pe diferite canale de internet și așa mai departe, îţi poți imagina că, în zilele noastre, cu ajutorul tehnologiilor digitale, oricine poate posta orice știri, de exemplu, pe Twitter, Facebook, Instagram și așa mai departe.

Cristina Cileacu: Și mai ales pe TikTok.

Olexander Yavtushenko: Da. Și cu ajutorul tehnologiilor moderne, a programelor de publicitate și aşa mai departe, aceste știri false pot fi răspândite în întreaga lume foarte rapid. Și așa operează Rusia aceste fapte, face un amestec de adevăr și fals. Și astfel, verificarea faptelor este prima metodă de combatere a propagandei. Următorul este susținerea independenței mass-media. Știm multe platforme unde oamenii pot sprijini jurnalismul independent. În zilele noastre, propaganda duce la neînțelegerea și neîncrederea dintre oameni. Și bineînțeles când cineva spune: oh, este fals" și cineva a intervenit în alegerile noastre de exemplu și/sau a întrerupt unele procese din țara noastră, astfel încât să nu sunt transparente și nu ne putem baza pe rezultatele alegerilor aceasta este principala problemă, deoarece scopul principal al propagandei ruse este să obțină această neînțelegere și neîncredere între oameni.

Războiul emoțiilor: tehnici subliminale

Mecanismele prin care se duce războiul cognitiv includ dezinformarea, propaganda, manipularea emoțiilor și utilizarea tehnologiilor avansate, precum algoritmii de învățare automată și analiza datelor. Știm tot mai mult despre tine și îți livrăm ce vrei să auzi. Rețelele sociale sunt mediul perfect prin care informațiile sunt distribuite și amplificate rapid, pentru un număr mare de oameni. Aceste informații sunt distorsionate sau prezentate într-un mod care favorizează un anumit discurs, astfel încât să influențeze astfel percepția publicului asupra realității. Folosirea mesajelor subliminale și a tehnicilor de persuasiune sunt un alt aspect important al războiului cognitiv. Aceste metode sunt adesea invizibile pentru populație, adică, individul să nu este conștient de impactul lor asupra gândirii și comportamentului său. În plus, campaniile de dezinformare pot exploata prejudecățile existente și fricile colective, și amplifică diviziunile sociale și politice. Rusia are o varietate de tehnici pentru războiul cognitive. Iar avantajul rușilor este că aceste metode sunt interconectate și sunt bazate pe studii psihologice, care arată felul în care informațiile sunt percepute și procesate de către indivizi și societăți.

Cristina Cileacu:Rusia a început cu mult înaintea celorlalți dintre noi. Și dacă ne uităm în multe țări, chiar în Ucraina și în România. În cazul vostru este și mai rău, pentru că aveți un război în curs de desfășurare. În cazul nostru, am avut o mare problemă cu alegerile noastre prezidențiale. Societățile sunt extrem de divizate, iar mass-media tradițională încep să-și piardă credibilitatea. Nu este puțin prea târziu?

Olexander Yavtushenko: Nu cred că este prea târziu. Cred că lumea de astăzi se schimbă foarte rapid. Și de aceea mass-media tradițională ar trebui, de asemenea, să își schimbe rapid politica editorială și modul în care vorbeşte cu publicul. Aceasta este cursa dintre cei care pot face aceste schimbări rapid și cei care nu pot și bineînțeles, adevărul va supraviețui numai dacă mass-media, și mass-media conservatoare, și mass-media tradițională se pot baza pe procesele care le ajută să facă schimbări rapid. Și de aceea noi ar trebui să spunem că, de exemplu, inteligența artificială joacă în zilele noastre un rol important în fabricarea falsurilor, dar poate juca și un rol foarte important în verificarea faptelor. Mass-media tradiționale ar trebui să se bazeze pe tehnologii moderne, tehnologii digitale, inteligență artificială și cu ajutorul acestor tehnologii...

Cristina Cileacu: Pot lupta.

Olexander Yavtushenko: Își vor recâştiga pozițiile.

Minciuna repetată devine adevăr

Propaganda rusă folosește teme recurente, cum ar fi victimizarea Rusiei pe scena internațională sau demonizarea Occidentului. Aceste subiecte sunt susținute de o diversitate de canale media și rețele sociale, care fac împreună un ecosistem informațional favorabil narațiunilor oficiale. De asemenea, se recurge la "fake news" ca să discrediteze sursele de informație alternative și să provoace confuzie în rândul publicului. Expunerea repetată la informații false sau distorsionate poate duce la formarea unor credințe solide, chiar și în fața dovezilor contrare. Acest fenomen se numește "efect de revenire" și arată cât de dificil este să contracarezi dezinformarea odată ce aceasta a fost internalizată de către public.

Cristina Cileacu: Cum aleg rușii aceste subiecte pentru propagandă, pentru că narațiunea pare să fie aceeași în fiecare țară, dar, din nou, este diferită.

Olexander Yavtushenko: Deci, din timpul Uniunii Sovietice au fost o mulțime de instituții speciale, instituții științifice dezvoltate, care încă lucrează în Rusia. Și cum am menționat anterior, scopul principal al falsurilor rusești este caute neînțelegerea și neîncrederea dintre oameni. Și aceste instituții științifice speciale analizează ce se întâmplă în diferite țări și dezvoltă strategii media, ce să spună în ce țară, pentru a provoca această neînțelegere și neîncredere între țări, între diferite națiuni, între grupuri lingvistice diferite, grupuri etnice și așa mai departe, deoarece principiul de bază este divideţi și guvernați.

Încălcările repetate cu drone rusești a spațiului aerian NATO nu sunt simple erori de navigație. Sunt un test strategic deliberat, care pune la încercare capacitatea Alianței să detecteze rapid și să reacționeze la timp. În paralel, aceste incursiuni fac parte dintr-o amplă operațiune de război cognitiv. Prin repetarea incidentelor și prin amplificarea lor mediatică, Moscova urmărește să inducă frică și să convingă publicul european de iminența unui conflict major. Acest fenomen de "frică organizată" are efecte corozive: consumă resurse naționale, accentuează polarizarea socială și erodează încrederea în instituțiile de securitate.

Cristina Cileacu: Am văzut recent un atac în Polonia. A fost pentru prima dată când un stat NATO a tras și distrus dronele rusești care traversau spațiul aerian polonez. Acesta este un atac militar și, desigur, răspunsul Poloniei a fost clar și așa cum ar trebui să fie, așa cum merită rușii. Dar întrebarea este, a fost acesta doar un atac militar sau face parte și din acest război cognitiv? Pentru că, în mod normal, când oamenii aud explozii, încep să se teamă.

Olexander Yavtushenko: În primul rând, ar trebui să spunem că au trecut doar 11 ani de la închiderea aeroportului Donețk, până la închiderea aeroportului Chopin, din Varșovia. Și de ce este așa? În opinia mea, este din cauza toleranței agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Pentru că, din câte știi, cu mulți ani în urmă, Zbigniew Brzezinski a spus că nu va exista Imperiu Rus fără Ucraina. Tolerarea agresiunii ruse împotriva Ucrainei, înseamnă tolerarea unei agresiuni militare, tolerarea agresiunii lor ideologice împotriva lumii occidentale, când fostul Imperiu ar dori să revină la suprafață. Şi de aceea, desigur, este și o parte a războiului cognitiv. Când Rușii se gândesc: "hmm, să încercăm să trimitem drone în Polonia și să vedem care va fi reacția, care va fi răspunsul". Poate fi și un tip de război cognitiv împotriva societăților occidentale. Și în situația geopolitică modernă putem vedea că nu mai este un singur jucător mare, cum era Statele Unite, desigur că sunt cel puțin doi poli, SUA pe de o parte și China pe de altă parte, dar în opinia mea, Rusia și China, sunt doar prieteni pentru o vreme.

Cristina Cileacu: Pentru interes.

O alianță de fațadă

Olexander Yavtushenko: Da, pentru interes. Dacă Rusia va reuși în Ucraina, și vor deveni un imperiu, Imperiu Rus, se vor confrunta și cu China. Și de aceea nu este în interesul Chinei ca Rusia să reușească în Ucraina, dar nici nu este în interesul lor ca Rusia să nu reușească în Ucraina. Și aceasta este o problemă și pentru Ucraina. Și asta ne conduce la rolul Uniunii Europene, în acest mare joc geopolitic. Și, în opinia mea, dacă Europa va tolera astfel de acțiuni de agresiune împotriva Ucrainei și împotriva țărilor NATO, precum Polonia, va duce la ceva ce vom citi la ştiri: că aeroportul din Berlin sau aeroportul Helsinki s-a închis din cauza atacului cu drone rusești. Dacă discutăm despre restaurarea Imperiului Rus, o mare parte a Europei se află în sfera interesului Rusiei. Și, desigur, dacă Europa unită nu poate avea grijă de ea însăși, altcineva se va îngriji de ea, dar fără să o întrebe ce vrea. Dacă Ucraina se va preda, Imperiul Rus va renaște.

Cine ține Rusia pe linia de plutire

În vreme ce Rusia își continuă războiul în Ucraina, primește un sprijin esential, care se vrea a fi subtil, din partea unui grup de state partenere. Nu vorbim despre o susținere militară, ci despre menținerea unor legături economice vitale și suport diplomatic, care vrea să demonstreze că rușii nu sunt izolați în lume. Acest act de susținere are un rol dublu. Pe de o parte, aceste țări vor să arate că sunt un pol de putere alternativ, care nu se aliniază regulilor impuse de SUA și Europa. Pe de altă parte, este și o fațadă care ascunde realitățile dure de acasă, unde sunt probleme structurale mari.

Cristina Cileacu: Ai spus deja că China nu este interesată ca Rusia să câștige, dar nici să nu piardă, să explicăm acest lucru, pentru că sună a nonsens, dar este de fapt foarte adevărat. Această căsătorie de interes dintre Rusia și China, implică și o mulțime de alți parteneri, Coreea de Nord, Iran, India, avem și restul țării BRICS. Ce înseamnă asta pentru Ucraina, pentru că niciuna dintre țările pe care le-am menționat mai sus nu pare să sprijine de fapt Ucraina.

Olexander Yavtushenko: În primul rând, ar trebui să spunem că Rusia nu mai este un partener de încredere. Putem vedea experiența Siriei, de exemplu. Putem vedea experienţa Iranului, când Israelul a atacat Iranul și nu a fost nici măcar un sprijin diplomatic puternic din partea rusă. Deci, să ai un astfel de aliat ca Rusia este, de asemenea, o amenințare pentru aceste, să zicem, țări de putere mijlocie. Și, după părerea mea, toți se concentrează în jurul Chinei, nu în jurul Rusiei. Și de aceea, principala amenințare pentru SUA, de exemplu, nu este Rusia, ci China. China nu este interesată ca Rusia să câştige sau să piardă, pentru că odată ce problema ucraineană va fi rezolvată, toată atenția va fi pe partea chineză, asupra Taiwanului și așa mai departe, și nu vor această atenție asupra lor. Și deci aceasta, să zicem, axa regimurilor autoritare, nu este atât de puternică, după părerea mea, pentru că au multe probleme interne în țările lor, au multe probleme financiare. Toate aceste regimuri par să fie foarte puternice, dar este de asemenea un tip de război cognitiv. Toate aceste țări și autoritățile lor sunt susținute de minoritate, nu de majoritate. Este o chestiune de timp când această majoritate va face, să zicem, o revoluție sau o reconstrucție a regimului lor politic și după aceea, alianțele lor politice se vor schimba diferit.

Putin folosește des metoda inversă, o tactică clasică de război cognitiv. Agresorul se prezintă ca cel mai mare apărător al păcii. Cine a început războiul este „victima”. Deși chiar Putin a ordonat atacul nejustificat asupra Ucrainei, discursul său public este că ucrainenii nu vor de fapt să negocieze pacea. Mecanismul psihologic este simplu: Kremlinul vrea inversarea rolurilor pe scena globală, diluează responsabilitatea pentru agresiune și mută vina asupra Europei, care chipurile încurajează Ucraina să se apere.

Cristina Cileacu: Întrebarea finală se referă, de asemenea, la războiul cognitiv, dar este un tip personalizat de război al lui Putin, care spune că vrea să aibă discuții de pace, i-a spus asta chiar lui Donald Trump. La un moment dat acest război se va încheia, dar cum credeți că va fi această negociere? Pentru că oficial orice război ar trebui să se încheie cu o pace.

Olexander Yavtushenko: Desigur, toate războaiele se termină cu pacea, dar calea către această pace poate fi foarte diferită. Și, după părerea mea, nici acum nu putem spune ce cale ne va duce la pace. Dar cel mai important lucru pe care îl putem spune, în primul rând, că ucrainenii sunt foarte, foarte recunoscători tuturor partenerilor care susțin Ucraina. Și în al doilea rând, toți partenerii nu ar trebui să sprijine doar Ucraina, pentru că nu este doar în interesul Ucrainei, este și în interesul acestor parteneri ca Rusia să nu refacă Imperiul. De asemenea, ar trebui să interzică diferite canale de tranzacționare rusească. Știm că India cumpără petrol și gaze rusești și după aceea, câștigă bani revânzând aceste resurse în Europa. Și aceasta este o problemă. Desigur, avem un decalaj între prețul de vânzare din Rusia în India și India către UE, dar Rusia are bani și din aceste contracte de export prin India. Ar trebui să interzicem oportunitatea Rusiei de a-și vinde gazul pentru export. Au mulți bani și au, de asemenea, cunoștințe cum să cheltuiască acești bani pentru a-și atinge obiectivele. Deci, principalul lucru pe care lumea occidentală civilizată ar trebui să-l facă este să-i facă să dispară aceşti bani. Și asta poate fi făcut numai cu sancțiuni economice. Ar trebui să funcționeze, iar guvernele locale ar trebui să controleze modul în care sunt puse în aplicare aceste sancțiuni.