Candidații la alegerile europarlamentare din data de 9 iunie 2024 sunt (sau ar trebui să fie) în toiul strângerii semnăturilor necesare pentru validarea candidaturilor. Pentru a se afla pe buletinele de vot la alegerile pentru Parlamentul European, partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice și alianţele electorale trebuie să prezinte o listă cu semnătura și datele personale (numele și prenumele, data nașteriii, denumirea, seria și numărul actului de identitate) a cel puțin 200.000 de susţinători, respectiv 100.000 în cazul candidaților independenți. Termenul limită pentru depunerea candidaturilor însoțite de lista susținătorilor este 10 aprilie.
Colectarea semnăturilor în vederea validării candidaturilor nu este o cerință ieșită din comun, ci un exercițiu democratic care asigură relevanța buletinelor de vot, filtrând astfel candidații care nu au reușit să obțină sprijinul persoanelor din comunitățile lor. În ciuda acestui fapt, numărul deosebit de mare de semnături necesare pentru candidații din România, perioada scurtă în care trebuie obținute precum și diferitele șiretlicuri operate, nu fac decât să demonstreze că partidele mici și candidații independenți pornesc în cursa electorală cu frâna de mână trasă, jucând după regulile partidelor care dețin monopolul scenei politice din țară.
Număr de semnături peste pragul de 1% recomandat de Comisia de la Veneția
În Codul bunelor practici în materie electorală, Comisia de la Veneția subliniază că „Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% de alegători din circumscripţia respectivă.” (pct 1.3., ii ). În condițiile în care la alegerile europarlamentare din anul 2019, registrul electoral cuprindea 18.987.675 de cetățeni cu drept de vot, cele 200.000 de semnături necesare depășesc procentul de 1% recomandat, fără a mai menționa dificultatea logistică pentru colectarea de semnături, accentuată de faptul că un număr important de alegători români sunt dispersați în diferite orașe din străinătate.
Ca element de comparație, pentru a candida la alegerile europarlamentare din Belgia este necesar sprijinul a cinci parlamentari din Camera reprezentanților și colectarea a 5.000 de semnături. Tot de ordinul miilor este și numărul de semnături pe care candidații trebuie să le prezinte pentru alegerile din Austria (6.000 de semnături pentru a candida la alegerile prezidențiale). Numărul de semnături impus de România este astfel mai aproape de numărul de semnături necesare pentru a candida la alegerile prezidențiale în Rusia (100.000 de semnături), în condițiile în care Rusia e o autocrație fără alegeri libere.
Cursa contra-cronometru pentru strângerea de semnături
Legea nr. 33/2007 prevede că modelul listei susţinătorilor este stabilit prin hotărâre a Guvernului [art. 18, alin. (2)], în condițiile în care listele de susținători pentru alte alegeri, cum ar fi cele prezidențiale, sunt cuprinse în anexele care fac parte integrantă din legile care reglementează desfășurarea lor. Anumiți candidați demaraseră deja campania de strângere de semnături în baza modelului listei susținătorilor publicat în transparență decizională. Publicarea hotărârii în Monitorul Oficial a întârziat să apară, spre deosebire de alte hotărâri precum hotărârea Autorității Electorale Permanente pentru aprobarea modelului de acceptare a candidaturii, a modelului listei de candidați, a modelului cererii de admitere a candidaturii independente, a modelului cererii de renunțare la candidatură și a modelului certificatului doveditor al alegerii, sau hotărârea Guvernului privind aprobarea calendarului acțiunilor. Publicarea listei de semnături în Monitorul Oficial a avut loc vineri, 15 martie, modelul publicat în transparență decizională fiind modificat (din prima coloană, coloana de semnături a devenit ultima din tabel) ceea ce a invalidat semnăturile deja colectate. Amânarea publicării hotărârii aferente nu a făcut decât să răpească partidelor mici și candidaților independenți câteva zile în plus pentru strângerea de semnături.
Este de menționat, în schimb, o modificare adusă de ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21 din 8 martie 2024 prin care se elimină restricția semnării pe lista unui singur partid sau candidat independent, care opera până în momentul adoptării ordonanței. Astfel, vestea bună (singura, de altfel) este că același cetățean poate semna pentru susținerea participării la alegeri a mai multor partide politice sau candidați independenți.
În ciuda numărului deosebit de mare de semnături necesare, mobilizarea din partea partidelor mari pare să fie aproape inexistentă. Totodată, potrivit ultimelor informații apărute în presă, numărul membrilor PSD ar fi de peste 400.000 iar al PNL de peste 200.000. Este deci mai mult decât suficient ca fiecare membru PSD și PNL să își transmită semnătura pentru susținerea listei comune a candidaților celor două partide la alegerile europarlamentare, explicându-se astfel mobilizarea extrem de limitată la firul ierbii din partea acestora.
Dosarul cu șină și listele de semnături
Digitalizarea procesului de strângere a semnăturilor nu pare să se fi numărat printre preocupările politicienilor, în ciuda precedentului creat în anul 2020, când listele de susţinători au putut fi semnate şi depuse şi electronic (art. 5 din Legea nr. 84/2020), dat fiind contextul pandemic. Partidele PSD, PNL și AUR au votat împotriva unei propuneri legislative REPER (L430/2023) care prevedea scăderea numărului de semnături necesare, facilitarea strângerii și transmiterii de semnături prin oferirea posibilității de a efectua aceste demersuri online și prevederea modelului listei susţinătorilor în anexă la legile electorale, cu scopul evitării întârzierilor publicării listei în Monitorul Oficial menționată anterior. În era digitalizării, susținătorii nu au posibilitatea de a transmite prin email tabelul completat și semnat, fiind acceptate doar tabelele de semnături în original. Românilor, în special celor din Diaspora, le este îngreunat procesul de a-și exprima susținerea pentru o anumită formațiune politică sau candidat independent.
Paradoxul celor 16 de opțiuni de vot de la alegerile europarlamentare din 2019
În acest context, marele paradox este efectul pe care restricțiile îl au asupra listei de candidați. În ciuda a ceea ce ar părea să fie natural date fiind condițiile strângerii de semnături, realitatea este șocantă : nu mai puțin de 13 de partide politice și alianțe electorale precum și 3 candidați independenți s-au aflat pe buletinele de vot din anul 2019.
Scenariul pare ușor utopic, dat fiind faptul că în 2019 opera și condiționarea semnării pe listele unui singur partid politic sau candidat independent. 13 partide politice și alianțe electorale cu cel puțin 200.000, plus 3 candidați independenți cu cel puțin 100.000 de semnături de susținere înseamnă peste 2.9 milioane de români care au semnat fizic o astfel de listă
Suspiciunile asupra fraudării strângerii de semnături sunt constante, Biroul Electoral Central sesizând în numeroase rânduri, inclusiv cu privire la listele de semnături strânse pentru candidați la alegerile prezidențiale, similitudinea foarte mare a semnăturilor de pe mai multe liste (a se vedea cazul lui Viorel Cataramă, Miron Cozma, Maria Minea, Cătălin Sorin Ivan, Sebastian Constantin Popescu, Alexandru Cumpănașu, Ninel Peia și Bobby George Marius Păunescu din 2019).
În concluzie, sistemul actual de strângere de semnături este o luptă împotriva curentului pentru candidații independenți și partidele mici, condițiile impuse fiind exagerat de restrictive, necesitând o resursă umană impresionantă și conducând la tentanta practică de falsificare a semnăturilor. În acest context, este imperativă scăderea numărului și facilitarea strângerii de semnături necesare pentru alegeri, în paralel cu instituirea unui mecanism mai eficient de verificare.