Părinții care sunt exasperați de copiii pretențioși la mâncare ar trebui să aibă răbdare, potrivit oamenilor de știință, care spun că refuzul de a mânca o gamă mai largă de alimente se datorează mai degrabă genelor decât părinților, notează The Guardian.

Cercetătorii au analizat obiceiurile alimentare ale copiilor mici și ale adolescenților și au constatat că, în medie, mofturile legate de mâncare s-au schimbat puțin de la 16 luni la 13 ani. A existat o creștere ușoară a nazurilor, înregistrată la șapte ani, apoi o ușoară scădere după aceea.

Atunci când au analizat factorii determinanți ai pretențiilor la mâncare, ADN-ul a apărut ca factor dominant. Studiul a constatat că variația genetică în cadrul populației explică 60% din diferențe în ceea ce privește mofturile la 16 luni, crescând la 74% și chiar mai mult de la vârsta de 3 până la 13 ani.

Concluzia sugerează că mâncatul unui sortiment restrâns de alimente și grimasa în fața perspectivei de a încerca ceva nou țin mai mult de natură decât de educație. De asemenea, indică ferestre de oportunitate în care intervențiile de încurajare a unei alimentații mai variate ar putea fi mai eficiente.

Dr. Zeynep Nas, genetician comportamental la UCL, a declarat: „Principala concluzie a acestei lucrări este că nazurile legate de mâncare nu sunt cauzate de părinți. De fapt, se reduce la diferențele genetice dintre noi”.

Potrivit cercetătorilor, alți factori care îi influențează pe cei care mănâncă pe alese provin din mediul în care trăiesc, cum ar fi luatul mesei în familie și tipurile de alimente consumate de persoanele din jurul lor.

Zeynep Nas și colegii săi au analizat datele studiului britanic Gemini, care a înscris 2.400 de seturi de gemeni pentru a explora modul în care genetica și mediul afectează creșterea în copilărie. În cadrul studiului, părinții au completat chestionare privind obiceiurile alimentare ale copiilor lor la 16 luni și din nou la 3, 5, 7 și 13 ani.

Pentru a stabili în ce măsură genetica contribuie la stilul pretențios de a mânca și în ce măsură factorii de mediu sunt responsabili, cercetătorii au comparat obiceiurile alimentare ale gemenilor identici și ale gemenilor neidentici. În timp ce gemenii identici împart 100% din genele lor, gemenii neidentici împart doar jumătate.

În Journal of Child Psychology and Psychiatry, cercetătorii descriu modul în care obiceiurile alimentare capricioase erau mai asemănătoare în rândul gemenilor identici decât în rândul gemenilor neidentici, ceea ce demonstrează că genetica stă în mare parte la baza diferențelor în materie de mofturi.

Dar și mediul copiilor a contat. Experiențele comune ale gemenilor, cum ar fi tipurile de alimente consumate acasă, au fost factori importanți ai mofturilor atunci când erau mici. Între vârstele de 7 și 13 ani, experiențele individuale, cum ar fi prietenii diferiți, au explicat aproximativ 25% din variația nivelurilor de alimentație pretențioasă.

Experiențele comune, cum ar fi mâncatul în familie, au avut cea mai mare influență la copiii mici, astfel încât oferirea unei varietăți mai mari în jurul acestei vârste ar putea fi cea mai eficientă, au afirmat cercetătorii.

În timp ce genetica este în mod clar importantă în această problemă, nu ar trebui ca părinții să se simtă neputincioși, adaugă cercetătorii. După cum spune Nas: „Genetica nu este destinul”.

Dr. Alison Fildes, unul dintre autorii studiului de la Universitatea din Leeds, a declarat: „Deși obiceiul de a mânca cu mofturi are o componentă genetică puternică și se poate extinde dincolo de copilăria timpurie, acest lucru nu înseamnă că este fix. Părinții pot continua să își încurajeze copiii să mănânce o mare varietate de alimente pe tot parcursul copilăriei și în adolescență, dar colegii și prietenii ar putea deveni o influență mai importantă asupra dietelor lor, pe măsură ce ajung la adolescență.”

În 2022, Dr. Nicola Pirastu de la Human Technopole, un institut de cercetare italian, a condus un studiu privind genetica preferințelor alimentare.

El a constatat că genetica care afectează receptorii gustativi și olfactivi era mai puțin importantă decât variațiile din creier care afectau modul în care oamenii reacționau la diferite arome.

„Deși aroma este primul motor al alegerilor alimentare, este mai probabil ca diferențele genetice să determine modul în care creierul reacționează la acestea”, a declarat el.

O mai bună înțelegere a geneticii alegerilor alimentare ar putea ajuta oamenii de știință să identifice ceea ce îi împiedică pe unii oameni să mănânce sănătos și să deschidă calea pentru modificarea alimentelor sănătoase care să fie mai atractive, a spus Pirastu.

O altă posibilitate, a adăugat el, este o nouă generație de medicamente care să schimbe preferințele oamenilor către alimente mai sănătoase.