Fosilele unor creaturi marine care au trăit cu o jumătate de miliard de ani în urmă au fost descoperite de oamenii de ştiinţă „într-o stare remarcabilă de conservare” în Munţii Atlas din Maroc. Deşi trilobiţii înotau în oceanele de pe Terra în urmă cu 500 de milioane de ani, autorii studiului au spus că exemplarele recent descoperite arătau „parcă ar fi murit ieri”.
Aceste creaturi marine au murit după ce au fost complet acoperite de cenuşă după o erupţie vulcanică în urmăcu aproximativ 515 milioane de ani, iar cenuşa le-a conservat inclusiv ţesuturile moi şi alte părţi ale corpului într-o stare perfectă.
Greg Edgecombe, paleontolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, a declarat: „Studiez trilobiţii de aproape 40 de ani, dar niciodată nu am simţit că mă uitam la animale vii la fel de mult ca acum, când le priveam pe acestea”.
„Am văzut multe ţesuturi anatomice moi ale trilobiţilor, dar conservarea 3D de aici este cu adevărat uimitoare”, a adăugat el, potrivit dpa, preluată de Agerpres.
Trilobiţii sunt unele dintre cele mai studiate fosile ale unor vieţuitoare marine, cu peste 20.000 de specii identificate în ultimii 200 de ani.
Greg Edgecombe consideră că studiul trilobiţilor este important deoarece aceştia le oferă oamenilor de ştiinţă „unul dintre cele mai cuprinzătoare seturi de date” pentru analizarea istoriei evolutive a unei specii dispărute.
Creaturile erau, de asemenea, diverse din punct de vedere geografic, ceea ce le face fosile index excelente pentru geologii care calculează vârsta rocilor în care aceste fosile sunt descoperite.
Deşi fosilele de trilobiţi sunt disponibile pe scară largă, ţesutul moale bine conservat este mai greu de găsit, deoarece bacteriile şi alte microorganisme grăbesc procesul de descompunere.
Trilobiţii din acest studiu, a căror lungime variază între 10 mm şi 26 mm, au fost descoperiţi în Munţii Atlas din Maroc.
Oamenii de ştiinţă i-au numit „trilobiţi Pompeii”, deoarece au avut parte de o moarte similară cu cea a locuitorilor din oraşul antic Pompeii după erupţia vulcanului Vezuviu.
Scanările au arătat că majoritatea părţilor corpului lor erau bine conservate, inclusiv sistemul digestiv.
Chiar şi micile „cochilii lampă” ataşate la structura externă a trilobiţilor erau fixate prin tulpini cărnoase, aşa cum se întâmpla în timpul vieţii lor, au spus autorii studiului.
Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, că apendicele de la marginea gurii aveau baze curbate, asemănătoare unei linguri, o caracteristică ce nu era vizibilă la alte fosile, deoarece acestea erau foarte mici.
Harry Berks, de la Universitatea din Bristol, a declarat că aceste detalii „rafinate” oferă „o imagine mai clară asupra modului în care trilobiţii se hrăneau”.
„S-a constatat că apendicele capului şi ale corpului aveau o serie de spini denşi orientaţi spre interior, la fel ca ai crabilor-potcoavă din zilele noastre”, au adăugat ei.
O structură de ţesut moale din jurul gurii, numită labrum, a fost documentată, de asemenea, pentru prima dată la trilobiţi.
Profesorul Abderrazak El Albani, geolog la Universitatea din Poitiers, Franţa, a declarat: „Ca om de ştiinţă care a lucrat cu fosile din diferite epoci şi regiuni, descoperirea acestor fosile aflate într-o stare de conservare atât de remarcabilă într-un cadru vulcanic a fost o experienţă profund entuziasmantă pentru mine”.
El a spus că depozitele de cenuşă vulcanică ar putea fi, de asemenea, ţinte potenţiale pentru noi descoperiri ale unor specii străvechi.
Studiul a fost publicat în revista Science.